Câteodată mă izbește profund câte-un val de auto-evaluare a stilului meu parental. Încerc să mă privesc din exterior și să-mi imaginez ce-aș gândi eu despre mine dacă nu aș fi implicată în creșterea celei mai minunate ființe din univers.
Și-mi vin atunci în minte tot felul de situații elocvente. Cum ar fi:
-această mămică își lasă copilul să stea despuiat complet prin casă, la aprox. 22 de grade inside (0 outside). Ok, nu e în regulă să îmbraci copilul cu forța, mai ales dacă el se simte confortabil și nu exprimă răceli sau alte manifestări nesănătoase dar, regulile sociale cer ca lumea să fie îmbrăcată, inclusiv acasă și există metode de persuasine pe care orice adult le are în relația cu puiul și care ar putea să dea roade.
-o mămică oarecare a renunțat complet la aspectul casei de oameni mari și a acceptat transformarea acesteia într-un câmp decorat complet cu plastilină, carioci, pixuri, markere, abțibilduri, ojă, etc. E bine și frumos să încurajezi creativitatea copiilor însă el trebuie să învețe și respectul pentru lucruri. Vrei cu totul sufletul să simtă că această casă îi aparține în aceeași măsură în care vă aparține și vouă însă, la un moment dat, va trebui să treceți și la alt nivel, al cărui moment de apariție, se pare, îl lași cu totul la decizia fetițului, cu riscul evident al irecuperabilității anumitor obiecte.
-chiar dacă ești conștientă că mâncatul mucilor din nas este un obicei total interzis de regulile sociale, considerat dezgustător și neigienic, tu zâmbești candid la apariția lui și-ți amintești nostalgică de perioada când încercai și tu asftel de trăiri.
-vă hăhăiți prin casă de câte ori, atunci când nu auziți ce spune celălalt, trântiți un Hăăă?? lung și bădăran în loc de domnescul Poftim?. O fi distractiv pentru voi, ‘eți fi voi degajați dar atunci când puica va lansa în societate un Hăă? pe care nu știe că nu este tocmai elegant să-l folosească, tu ești cea care va fi judecată pentru lipsa de educație.
-în loc să corectezi copilul atunci când stâlcește forma cuvintelor, cum ar fi ”curcubel” sau ”cociolată”, în loc să îl ajuți să progreseze, tu îl încurajezi cu putere să continue, ba mai mult, începi să folosești și tu aceleași deformări și interzici oricui își dorește să îi ofere puiului o fărâmă de corectură, să mai facă acest lucru, agățându-te cu putere de această etapă de care știi că îți va fi extrem de dor deja.
Adevărul este că nu știu ce-aș spune despre mine. Poate m-aș considera total inadecvată sau poate m-aș felicita pentru degajare. Știu însă că toate aceste lucruri vor dispărea de la sine, la un moment dat. Probabil vor apărea altele, la fel de prohibite. Însă într-o lume plină de reguli și norme sociale, vreau să-i ofer puiului meu cât mai puține îngrădiri. În plus, bunicii Aniei, se văd siliți de inversarea rolurilor să-i ofere păpădiei informații despre cum curge și funcționează lumea asta, în general. Mai pe ascuns, puțin îngrijorați, însă știu că mă pot baza pe ei să-mi completeze lacunele din educație, știu că fetițului îi face extrem de bine să afle că dincolo de noi, sunt anumite așteptări de la ea. Ceea ce mă bucură cel mai tare este însă că în casa ei, lângă noi, se poate desfășura cum dorește ea de liber. Da, mă, sunt un părinte mișto! Mulțumesc familiei că îmi acceptă nebuniile și-mi permite mie să fiu așa!
Sursa foto: http://www.sickchirpse.com
