emoții – Jurnal pentru Ania

Jurnal de grădiniță – ziua a cincea

Pfaaaaaaai, nu credeam că mai ajungem aici: ziua a cincea de grădiniță, vineri, 13 septembrie 2019. Mă simt de parcă tocmai am terminat un maraton lung și covârșitor. Deja suntem copii mari, totul merge ca uns, cu ritualul și cu

Jurnal de grădiniță – ziua patru

Joi, 12 septembrie 2019, a patra zi de grădiniță. Ania ne dă trezirea la 5.30 pe motiv de pișu. Va fi o zi lungă. Trecem prin deja celebrul ritual cu luat de-a calul de tati, intrat cu mami de mână

Jurnal de grădiniță – ziua 3

Miercuri, 11 septembrie 2019, ziua trei de grădiniță. Azi dimineață citeam un articol despre anxietatea de separare la copii și, printre alte informații, se sugera crearea unui ritual de despărțire care să ajute copilul. Yeap, bifat! Același traseu și în

Sensibilitatea ca instrument de însușire a fericirii

Pentru noi nu contează așa mult ce IQ are păpădia, cât de multe lucruri știe ea, cât de talentată este, cât de instruită, cât de performantă, cât de ambițioasă, bine crescută și educată conform standardelor sociale. Pentru noi e importantă

Tăticii de fetițe și momentele noastre Kodak

Îmi plac tare mult tăticii de fetițe. În primul rând pentru că am și eu doi acasă (Florin și tata) și-i cunosc mai în profunzime, și în al doilea rând pentru că mi se par amuzanți și minunați. Mulți tătici

Eu nu vreau la grădiniță și gata!

Am amânat acest moment cât de mult am putut dar primul pas a fost făcut deja: am mers să o înscriem pe Ania la grădiniță. Toți trei, însoțiți de Ade (doamna mătușă și profesoară acolo, deci mai în elementul ei

O viață lipsită de pupici și drăgăleli?!

Îmi spunea soră-mea la un moment dat că citise undeva că toți copiii sunt proiectați de natură să fie atât de drăgălași când sunt mici, cu ochii mari, genele lungi și gurițele lor mărunte, tocmai ca să stârnească în ceilalți

Comunicarea nonviolentă și barierele autoimpuse

Avem impresia că dacă nu înjurăm, nu jignim sau nu lovim, nu suntem violenți. În realitate, comunicarea noastră și limbajul care se încăpățânează să rămână static și antic, cu aceleași exprimări și cuvinte puține, transmise din generație în generație, cu

Momentele unui spectacol de vis împlinit

Recunosc, în fiecare zi stau ca la spectacol, mereu atentă să nu pierd vreunul dintre momentele cu care mă încântă actorul meu principal, păpădia. De cele mai multe ori, fie râd în hohote, fie mă emoționez profund. Uuuuf, ce dor

Un zvon cu mare priză la public

Emoțiile vor fi întotdeauna mai puternice decât raționalul. Deși cunoaștem pe dinafară casele, curțile, beciurile și garajele noastre, deși știm că noaptea nu schimbă cu nimic lucrurile de peste zi, deși rațional acceptăm că nu există monștri, stafii, fantome, tot

« Previous