Dintr-un motiv oarecare, bebelușilor le plac etichetele, mai exact, le cercetează cu atenție și concetrare maximă și le ronțăie apoi cu generozitate. Ania nu a făcut excepție. Producătorii de jucării au speculat acest aspect și noi am avut chiar un leagăn ce oferea la îndemâna bebeilor o multitudine de etichete colorate, ca parte din decor.
Pentru că este foarte determinată, păpădia a dus pasiunea aceasta până în zilele noastre. După fiecare cadou primit, după bucuria manifestată iminent, fetițul își îndreaptă atenția spre avertismentele de pe cutie și mă întreabă (mai mereu pe mine, probabil par mai responsabilă) ce poveste spune fiecare.
De asemenea, e fascinată de plăcuțele situate pe stâlpii de curent, de semnificația fiecărui semn de circulație, de notificările amplasate în preajma siturilor de construcții sau de orice avertizare desenată pe sticle, conserve, pungi, etc.
Pe trambulina situată în curtea pensiunii de la mare, unde, plină de nisip, fetițul sărea în fiecare seară, erau o serie de indicații de urmat. S-a creat acolo un ritual zilnic, atunci când, chiar de câteva ori la rând, îmi cerea să le descifrez pentru ea: aici spune că dacă Ania sare în trambulină alături de alt copilaș, trebuie să aibă grijă să nu se lovească amândoi cap în cap. Sau: când Ania sare pe trambulină, alt copil nu are voie să treacă pe dedesubt, plasa trebuie să fie înlocuită la fiecare 3 ani, copiii mai mici decât Ania nu au voie să sară în trambulină, citiți cu atenție fiecare avertisment, mami sau tati sau bunicii trebuie să stea mereu în preajma Aniei când sare pe trambulină, etc. Da, e amuzant că le știu și acum! Și mai amuzant e că puica nu avea încredere în nimeni altcineva în afară de mine că ar avea abilitatea să interpreteze corect acele indicații: a încercat o dată Auri atunci când eu pregăteam bagajele de plecare însă am fost solicitată imediat la locul faptei ca să-mi duc la îndeplinire sarcina zilnică devenită ritual.
Pe unele avertismente, fetițul le descifrează singură, cum s-a întâmplat în supermarket, la frigiderele mari cu produse congelate, acolo unde țipând entuziasmată, Ania a informat pe toată lumea prezentă la acea oră acolo, că nimeni nu are voie să pună picioarele pe acele frigidere (și astăzi mă întreb de ce ar face asta cineva?).
Una peste alta, mă bucură acest interes al păpădiei mele pentru reguli. E foarte important ca viața ei să se desfășoare cunoscându-le foarte bine. Dacă însă le va respecta sau nu, sau pe câte dintre ele le va respecta, va fi doar alegerea ei, asumată și conștientă.
Sursa foto: www.safetysign.com
