După prima Scufiţă Roşie integrală am zis că va mai trece ceva vreme până să-şi dorească Ania să mai audă vreo poveste. Asta până într-o seară fără somn de noapte bună când păpădia purta o conversaţie între Chase şi Zuma:
O ceaţă deasă acoperea poteca şerpuită prin pădure. Fetiţa mergea mereu înainte ghidată de steluţa galbenă care-i lumina calea. Într-o seară răcoroasă, poteca şerpuită se opri la treptele unei căsuţe de lemn cu acoperiş de ciupercuţă. Fetiţa intră încrezătoare înăuntru.
Era odată o fetiţă frumoasă şi iubită ca o păpădie. În fiecare dimineaţă, fetiţa ieşea cu mămica ei în lumea fascinantă de afară. Iubea cerul pe care îl privea îndelung, cu ochişorii mari şi curioşi. Era teribil de bucuroasă de
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, o fetiţă drăgălaşă, veselă şi minunată care trăia într-o ţară plină de fluturi coloraţi în toate culorile pământului. Fetiţa era fascinată de micuţii dansatori pe cer
Cică era odată, în vremuri îndepărtate, un ținut nemaipomenit de frumos. Avea munți falnici și ape cristaline, păduri dese și iarbă împodobită cu flori în toate culorile pământului. Păsărelele ciripeau vesel și-ți era mai mare dragul să te relaxezi, privindu-l.
Scris în 20 ianuarie 2017 Nu-i așa că ”toți oameni mari au fost înainte copii, doar că puțini dintre ei își mai amintesc?” – [maxbutton id=”71″], Micul prinț, Exupery A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, nu