Era odată o fetiţă frumoasă şi iubită ca o păpădie.
În fiecare dimineaţă, fetiţa ieşea cu mămica ei în lumea fascinantă de afară. Iubea cerul pe care îl privea îndelung, cu ochişorii mari şi curioşi. Era teribil de bucuroasă de câte ori vreun avion îşi făcea de lucru pe sus, lăsând valuri pufoase şi albe ca zăpada în urma lui.
În fiecare dimineaţă, fetiţa drăgălaşă saluta soarele, norii şi păsărele care zburau libere pe cer.
Într-o zi însorită, fetiţa noastră descoperi ceva nemaivăzut până atunci. Îi arătă fascinată şi mămicii ei noua formă de pe cer, aşteptând ca mămica ei să-i povestească:
-Heeeei, păpădie, fă cunoştinţă cu luna! Ea este regina nopţii, cel mai strălucitor astru de pe cer. Ni se arată doar noaptea pentru că soarele e cam gelos pe frumuseţea ei şi nu o lasă să lumineze şi ziua. De aceea nu o cunoşti, pentru că noaptea tu dormi şi nu o poţi vedea. Dar ce caută oare ea astăzi pe cer? Hai să o întrebăm! Bună dimineaţa, lună frumoasă! Cum de te putem vedea în această însorită zi?
-Bună dimineaţa, dragele mele! În fiecare seară când îmi fac apariţia printre stele întreb cerul, soarele, ploaia, norii, copacii, vântul şi păsările ce minuni au mai văzut peste zi. De doi ani de zile, toţi îmi povestesc în fiecare seară despre o fetiţă minunată care înveseleşte universul cu râsul ei zglobiu şi fericit. Am încercat să strecor câte-o rază pe geam ca să o văd şi eu măcar dormind, dar soarele mi-a spus că s-ar putea să o trezesc cu strălucirea mea. Mi-am dorit atât de mult să o văd încât soarele s-a învoit ca astăzi să mă lase să mai rămân puţin pe cer, cât să-i aud râsul vesel şi să o salut. Aşa că, bună dimineaţa, păpădie veselă şi frumoasă! Eşti o fetiţă minunată şi iubită de întreg universul! Îţi voi veghea somnicul în fiecare noapte şi voi aduce toate visele frumoase spre tine! Voi asculta poveşti despre tine şi voi încerca să mă mai strecor în vreo dimineaţă, când soarele va fi mai milostiv cu mine. Acum trebuie să mă duc la culcare pentru că sunt obosită după ce toată noaptea am luminat drumul călătorilor fără somn. La revedere, fetiţă magică!
Păpădia cea zglobie i-a zâmbit vesel, a privit-o în timp ce se îndepărta şi a strigat bucuroasă în urma ei:
-Pa-pa, nunaaa!!!
Mămica le-a privit cu duioşie pe amândouă şi ar putea să jure că într-o dimineaţă însorită a văzut o lună târzie zâmbind!
Sursa foto: https://roserambles.org
