Cum e să fii părinte tânăr în România

E minunat să fii părinte de tânăr, atunci când încă mai ai pofta de joacă în tine, atunci când nu te gândești deloc la bătrânețe și la cât de repede trece timpul, atunci când te crezi invincibil și nemuritor. Dar,

Plăcinte la tigaie cu varză și mărar

Bunica mea maternă, Mica sau mami Floarea cum îi spuneam, făcea cele mai bune plăcinte la tigaie din Univers. Cu varză și mărar, cu ceapă verde și brânză și cu cartofi. Americanii au un termen pentru acest tip de mâncare:

Dimineața cu suflu de copilărie

A trecut un an și vreo patru luni de când, programului meu încărcat de dimineață, destinat să pornească motorul unei noi zile, i-am adăugat și sportul pe listă, și au trecut doi ani și ceva de când aproape zilnic, dimineața,

Păpușile Barbie și accesoriile neprețuite

Pe vremea mea, nu prea găseai păpuși Barbie sau, cel puțin, nu cu accesoriile pe care le au acum: bijuterii, hăinuțe, mașini, trăsuri, case, animale de companie, cai, skiuri, supermarket-uri, etc. Accesoriile sunt cele care le diferențiază unele de celelalte

Un tătic printre supereroii zilelor noastre

Vine o vreme în viața fiecăruia când realizăm că părinții noștri nu sunt supereroii pe care-i vedeam cu convingerea noastră de copii. Că fac greșeli, că au limite, că nu le știu pe toate și că nu pot, doar printr-o

29 de ani cu Adriana

Din cauza faptului că în copilăria mea, ne-am mutat prin câteva orașe din țară, eu nu prea pot spune că am prieteni încă de la grădiniță. Din clasa a IV-a, însă, primul nostru an de locuit în Deva, mi-am luat

Cum să forțezi o iarnă să te bucure mai mult

Pentru că tot m-am plâns că la Deva nu prea este iarnă adevărată, cum a nins puțină zăpadă, țuști cu păpădia afară la joacă, să profităm de ea. Deși începuse deja să se topească pe drum și să curgă picurând

Iernile din Valea Jiului printre amintiri

În primii opt ani de viață am copilărit în Valea Jiului. Pentru mine a fost frumos, ca oricare alt loc din copilăria mea. Sunt multe amintiri legate de acea zonă, mirosuri, imagini, oameni dragi, pe care încă le păstrez în

Zâmbetul, o poartă spre copilăria uitată

Pare destul de simplu: expiri adânc și eliberezi orice urmă de frustrare, supărare, teamă. Ridici apoi încetișor spre cer colțul drept și colțul stâng al buzelor tale, în mișcare sincron dacă este posibil șiiii … iacătă-l: Zâmbetul! De ce îl

Trândăvind în plimbare cu cățeii din vis ai copilăriei

În week-enduri, când mergem la Șoimuș, nu mai luăm cățeii cu noi ca odinioară, parte pentru că avem multe bagaje, parte pentru că bancheta din spate a mașinii îi este acum dedicată păpădiei, parte pentru că Masha ar putea ieși

« Previous