Nu știu câți ani ai acum, când începi să răsfoiești acest blog, care îți este adresat. Sper să nu-l folosești ca documentație pentru ședințele cu psihologul tău, care încearcă să înțeleagă ”What is wrong with you!!!” și stabilește s-o pornească din copilărie. Dacă acesta este cazul, transmite-i psihologului tău că e un idiot. Nimic nu poate fi wrong cu tine niciodată. Ești perfectă așa cum ești. Dacă vrei să descoperi ce te-a facut pe tine să devii Ania de-acum .. ei, bine … spune-i psihologului tău că-mi cer scuze și-mi retrag cuvintele. Te înțeleg, ai niște părinți care te iubesc enorm dar au și ei momentele lor de nebunie presărate cu o serie de greșeli.
Te-am dorit extraordinar de mult, de când eram mică. Am așteptat atât până să te avem pentru că voiam să fiu sigură că voi putea să-ți dau tot din mine ce-ți era destinat ție.
De când am aflat că sunt însărcinată am început să te mângâi și să-ți spun cât de mult te iubesc. Știi cum se întâmplă când vrei să exprimi ceva și ți se pare că vorbele nu sunt de ajuns? Așa că am început să-ți scriu. Multe cuvinte, care exprimau ce simțeam și care parcă tot nu erau de-ajuns. Mi-am zis că cele mai bune vorbe sunt faptele și când te-ai născut am făcut tot ce-am putut să simți și tu bucuria pe care o simt eu când te privesc. Apoi mi-am zis că vei uita aceste fapte și eu voi fi prea bătrână să ți le amintesc.
Acest blog vrea să-ți spună povestea noastră. Cu fericirile și tristețile noastre, cu nebuniile și greșelile noastre. Vorbe și fapte. Poate așa mă vei simți mai bine. Poate așa vei ajunge să mă cunoști mai bine. Poate așa vei avea o idee mai clară despre cine ești și care este istoria ta. O declarație de iubire, strigată în gura mare, lumii, dintr-un suflet care dacă n-ar fi făcut-o, probabil ar fi explodat de preaplin.
Te iubesc, păpădia mea, până la cer și-napoi, de-un infinit de ori!
Sursa foto: www.etsy.com