Când m-a sunat Diana, cumnată-mea, să-mi spună: -Vine Malkovich la Timișoara cu o piesă de teatru. Mergem în 21 iulie, ți-am luat bilet. am răspuns automat: Ok! ”Automat” pentru că nu exista o altă variantă de reacție, cine mă cunoaște
Citesc acum o carte-terapie, ”Ghidul copilului interior” de Cathryn L. Taylor, care presupune și multe exerciții. Lucrul cu sinele, deși pare cel mai la îndemână, mi se pare și cel mai complicat, pentru că înseamnă să dezgropi ușurel, cu instrumente
Uuuuf, tare greu mai mi-e să mă despart de 7 anișori! Atât de mult te-ai transformat, ai evoluat, ai crescut și ne-ai uimit, încât parcă a trecut totul într-o secundă. Tu-ți ridici tot mai mult brațele în zborul spre noi
Recunosc, rezonez mult mai bine cu oamenii care iubesc animalele. În viziunea mea, această iubire denotă o capacitate mare de empatie, solidaritate, responsabilitate, bunătate, care se traduc în forma de umanitate pe care eu o promovez și o caut în
Ultima zi din martie. E un soare călduț și un vânticel ce abia adie. Ciripitul păsărilor te face să visezi la peisajele de munte care-ți plac ție atât de mult. Stăm amândouă în curte, așezate la măsuța noastră albă. Am
Dragă familie, dragi prieteni și cunoscuți, din România sau de peste hotare, am realizat recent că nu prea mai sunteți la curent cu statutul meu cetățenesc care, de vreo câteva luni, s-a cam schimbat. Nu știu dacă există acest concept,
Unii poate vor spune despre mine că sunt incredibil de nesăbuită pentru ceea ce urmează să fac, alții că mi-am pierdut simțul rațiunii și mințile odată cu el. Dar mie nu-mi pasă și merg curajoasă înainte. Iată, așadar, câteva lucruri
Hai s-o luăm logic, că aici e zona mea de confort. Eu sunt pro vaccinare, as good as is gets. Am făcut anti-covidul asumat, fără second thoughts, îmi fac anual anti-gripalul, Aniei i-am făcut schema obligatorie + vreo două opționale.
A trecut deja o lună de școală și voiam să se noteze la jurnal că sunt în regulă. Doamna e blândă, zâmbitoare și foarte comunicativă, exact ce ne-am dorit. Deși apreciez nespus zâmbetul de dimineața al Aniei cu care aleargă
Mă simt puțin stângace scriind acest text. Când eram mai mici și nu descoperisem încă faptul că nevoia de a răni prin cuvinte e o dovadă de slăbiciune, nevoia de a ne apăra și o lipsă de siguranță a noastră,
