Ania a visat urât, a devenit agitată și s-a trezit la patru dimineața. Cum procedăm în asemenea situații, i-am dat niște lăptic pe post de comfort food și a adormit imediat înapoi. Ținând-o în brațe, încercam să-mi găsesc colțișorul acela de liniște care să mă ducă înapoi la visele mele. Nimic. Am început să le caut tot mai asiduu, poate se ascunseseră printre cutele așternutului, dar nu am găsit altceva decât: oare pe la cât mă apuc azi să fac sport, Florin are mâncare făcută dar ce gătesc pentru mine și pentru Ania, de ce nu pot să-mi amintesc dacă am cumpărat sau nu spanac, unde o fi tricoul roșu al păpădiei care o lasă să respire mai bine decât body-ul acesta strâns pe ea, iiiiiiiiiiiiii, am uitat să semnez actele pentru Ade, când reușesc oare să ajung la bancă, despre ce să scriu astăzi pe blog?
Mă strecor ușurel din pat, mai ceva ca un elefant într-un magazin de porțelanuri și pășesc tiptil pe podeaua camerei care se abține să nu scârțîie sub apăsarea mea. Ajung relaxată la baie și încep ritualul de spălare. În drum spre a verifica durabilitatea somnului păpădiei, culeg niște hăinuțe târâte de cu seară pe jos și trei jucării rătăcite. Analizez posibilitatea de a performa exercițiile de sport fără a emite sunete și conchid că e extrem de redusă. Analizez posibilitatea să mai trag un pui de somn lângă fetiț și decid că șansele sunt nule. Mă îmbrac în haine de zi și încep să scriu pe blog, de această dată fără să mi cațere un pui un brațe, solicitând insistent: ”Mami, Ania sclii!!”.
Aud un suspin din camera alăturată și merg să verific ce face puica. Doarme atât de adânc încât încep să mă întreb care dintre jucăriile ei ar fi putut suspina în locul ei.
Analizez care din sarcinile de pe ziua aceasta ar putea fi desfășurate soundless și constat că sunt o persoană destul de gălăgioasă. Mă așez din nou la laptop și deschis un site cu ritualuri din alte lumi, în timp ce beau o limonadă improvizată pe întuneric.
E 5 și jumătate. Ania mă strigă din camera ei. O îmbrățișez și plec cu ea în brațe spre o nouă zi.
În timp ce o spăl pe dințișori, îmi amintesc cât de greu mă trezeam când trebuia să fiu la ora 8 la serviciu. Păcat că nu mi-a zis nimeni mai repede ce minunat e să te relaxezi înainte ca vuietul zilei să pornească, în bezna unui patru dimineața, când cele mai multe suflete dorm și-ți lasă intimitatea de a-ți inspira fiecare bucățică de fericire pe care urmează să o trăiești astăzi.
Sursa foto: https://www.hercampus.com
