Unii părinți, și nu numai, au o idee exactă despre când ar trebui să meargă copilul la grădiniță. Majoritatea optează pentru vârsta de doi ani sau merg pe ideea că, cu cât se învață copilul mai devreme cu alți copii, cu atât mai bine.
Din fericire, specialiștii sunt ceva mai vagi și mai argumentați. Aceștia susțin că un copil este dezvoltat adecvat pentru a face față solicitărilor de la grădiniță pe la 3-4 ani, vârsta variind în funcție de copil.
Nu poți pune la grămadă toți copiii și să spui că acum e momentul să faci acest pas.
Grădinița este o etapă foarte importantă pentru că implică separarea de familie.
Ce condiții trebuie să fie îndeplinite pentru ca să putem vorbi de mersul la grădiniță? Păi, cam acestea ar fi:
-copilul trebuie să vorbească bine atât ca să ne poată spună dacă se întâmplă ceva nefiresc acolo cât și ca să poată comunica cu ceilalți și să fie înțeles.
-se minimalizează foarte mult relația cu mama care, în primii ani de viață, este piatra de temelie a existenței copilului. Nimeni nu o poate înlocui pe mama (nici grădinița, nici educatoarea, nici copiii, nici rudele sau bunicii). De această relație depinde dezvoltarea ulterioară a puiului. Abia în jur de trei ani, copilul începe să înțeleagă că iubirea mamei este eternă și să prindă suficientă încredere în afecțiunea maternă încât să-și dorească să cunoască și alți oameni. O ruptură înainte de această etapă va avea efecte nefaste asupra puiului.
-copilul trebuie să fie capabil să se joace singur. În primii ani de viață, prezența unui partener de joacă este cerută în permanență și necesară. Cum la grădiniță lucrurile nu se desfășoară în raport de unu la unu, copilul trebuie să fie apt să gestioneze această situație.
-copilul trebuie să fi învățat deja tot ce putea învăța acasă, lucruri ce țin de autonomie personală și treburi gospodărești (să folosească olița sau toaleta, să se spele singur, să se îmbrace singur, să se încalțe, să strângă jucăriile, să așeze farfurii și tacâmuri, etc.). Când a învățat tot ce putea învăța acasă, va fi curios să meargă la grădiniță și să învețe lucruri noi.
-copilul trebuie să fie obișnuit și să dorească prezența altor copii în jur. Când mergeți în parc, dacă puiul vă lasă pe bancă și se aventurează în jocuri cu cei de vârsta lui, atunci cu siguranță îi va plăcea la grădiniță
Fiecare copil se dezvoltă diferit. Unii vor fi pregătiți de mersul la grădiniță la 3 ani mai bine decât alții la 4 ani și jumătate.
Din păcate, nu toți părinții își permit să stea cu copilul până la aceste vârste. De preferat ar fi ca, în aceste cazuri, rolul mamei să fie luat de o bunică sau de o rudă în care aveți încredere.
Mulți părinți însă nu au nici această variantă și vor fi obligați să ducă puiul la grădiniță înainte ca el să poată fi complet pregătit pentru această etapă. Nu va fi o tragedie. Copiii sunt foarte adaptabili și învață ușor cum să facă față unor situații mai dificile. Dacă gestionați bine acest pas important, dacă îi explicați de ce trebuie să meargă la grădi, unde veți fi voi, părinții, în acel timp (pentru că foarte mulți copii au o aversiune majoră pentru grădiniță pentru că au impresia că părinții lor rămân în continuare acasă și se distrează în lipsa lui), dacă îi spuneți din timp tot ce urmează să se întâmple, ce activități și copii va întâlni acolo, care va fi programul, când veți merge să-l luați acasă, cred că veți avea un start bun în socializarea timpurie. Ar fi minunat dacă ați putea petrece câteva zile în compania copilului la grădiniță ca să se acomodeze cu mediul și cu noua situație de viață. Dacă sunteți atenți la întrebările și nemulțumirile lui cu privire la grădiniță, cred că totul va fi în regulă.
Cu toate acestea, eu militez, pentru cei care își permit, să nu-și ducă puiul la grădiniță înainte să fie pregătit pentru acest pas. Ascultați-vă instinctul! Tranziția va fi mult mai ușoară, procesul de socializare se va desfășura normal, nu forțat. În plus, ce poate fi mai minunat decât să petreceți mai mult timp cu un păpădiu iubit!
Sursa foto: http://ugyvedek-cegalapitas.hu/
