Există avantaje în a vedea pentru a nu știu câta oară un serial (în cazul acesta The Mentalist). Descoperi lucruri noi pe care ori le-ai trecut cu vederea dățile precedente ori nu au reușit să aibă un impact destul de puternic asupra ta, ori le-ai uitat ascunse undeva în subconștient.
Fapt: Creierul nostru procesează sunetele mai repede decât procesează lumina. Lumina călătorește mai rapid decât sunetul. Așadar, creierul nostru modifică în permanență realitatea pentru ca lumea noastră să se poată sincroniza. Doar ce este în raza a aproximativ 27 de metri din jurul nostru putem afirma că vedem și auzim exact așa cum este în realitate.
În aceste condiții, putem spune că universul nostru este extrem de limitat. Siguranța afirmației ”Am văzut cu ochii mei” poate deveni astfel cuprinsă de îndoieli. Lăsând la o parte că odată cu trecerea timpului organele noastre de simț au tendința să se erodeze, că sunt o multitudine de microexpresii greu perceptibile fără un antrenament special, că intonațiile vocii se modulează într-o imensă varietate, că fiecare integrează personalizat o percepție în funcție de caracteristicile proprii, de interese și preferințe, de interpretarea pe care uneori subconștientul ne-o oferă cu scopul de a ne proteja sau de a completa niște goluri pe care nu le înțelegem și de experiențele anterioare care ne-au marcat, poate nu ar fi o idee atât de proastă să încetăm în a mai impune cu atâta forță adevărul nostru în viețile celorlalți. Poate că ar fi corect să ne vedem mai mult de sincronizarea noastră la realitate și să-i lăsăm pe ceilalți să vadă realitatea așa cum pot ei mai bine.
Mie mi se pare un gest enorm de infatuare atunci când cineva consideră că deține adevărul în ceea ce-l privește pe celălalt. Tu însuți poți fi orb fără să realizezi măcar acest lucru. Ești convins absolut că ceea ce vezi, auzi și simți tu este sincronizat perfect cu realitatea?! Ți-ai paria viața pentru asta?!
Sursa foto: http://in5d.com
