Ca în fiecare vară, ne pregătim să ne mutăm la Șoimuș, mai târzior anul acesta și ceva mai greuț, pentru că suntem foarte prinși cu treburi în Deva. Mutatul la Șoimuș presupune și o curățenie generală minuțioasă, după atâtea luni de abandon.
Pentru că, după cum spuneam, lucrăm sacadat și întrerupt, câteva ore după-masa, cum și cât apucăm, asta înseamnă că avem și multe bagaje de transportat la fiecare drum (haine, lenjerii de pat, prosoape, perdele, așternuturi, jucării de pluș pentru spălat sau spălate deja, câte-o oală, un scaun sau ce se mai ivește a fi de folos pe-acolo, alimente, apă, etc.).
De când a început să comunice mai multișor cu noi, păpădia a fost lăsată să-și facă singură bagajul ei cu jucării. De regulă, îi oferim un rucsac sau o gentuță ca limitare cantitativă și o lăsăm pe ea să se ocupe cu umplerea. E drept că se mai întâmplă să se trezească pe unde om fi plecați că și-ar fi dorit nu știu ce jucărie de-acasă, dar pe această cale învață și responsabilizarea și asumarea unor consecințe.
Văzând fetițul că noi tot facem la bagaje pentru Șoimuș, a decis că are nevoie și ea de bagajul ei (nu că nu ar avea tona de jucării și acolo, dar, deh, metehnele ritualului). După ce și-a burdușit cu vârf rucsăcelul de jucării de a fost nevoie de intervenția mea pentru a-l închide, a ales să mai ducă în brațe și o familie de căței plușați (mama, tata și puiul), aproape cât ea de mari și pe cei trei Furby din dotare. Simt nevoia totuși să intervin puțin:
-Dar, iubire, nu crezi că sunt prea multe, totuși? Te așteaptă și jucăriile tale de la Șoimuș acolo!
-Nu, mami, pentru că mie îmi va fi dor de casa noastră de la Deva și de aceea trebuie să le iau neapărat cu mine pe toate ca să-mi amintesc de ea.
Nu am avut replică la această justificare delicioasă.
Astfel, când am plecat spre Șoimuș, Ania avea aproape dublul bagajelor noastre.
Să plusez cu informații?
Ok!
1.Când am ieșit în curte a decis că o vrea musai și pe Masha cu noi acolo.
2.Nici măcar nu a despachetat jucăriile la Șoimuș, preocupată fiind să alerge printre toate minunile de acolo.
și 3.Când ne-am întors acasă, a luat câteva jucării cu noi și de la Șoimuș, ca să nu-i fie cumva prea dor de ele până urma să ne întoarcem a doua zi.
Noi, cu brațele pline de jucării, râzând, încercam să ne imaginăm cum va arăta însoțitorul păpădiei când vor pleca în excursii împreună peste vreo câțiva anișori buni de-acum încolo. Sperăm să i se transmită, de la noi, dar în primul rând de la ea, același zâmbet senin și blând pe care-l avem acum pe față.
Sursa foto: www.freepik.com
