Citesc acum articole despre somnul bebelușilor și mi se par vremuri îndepărtate tare, cu ochii mijiți de somn, cu păpădia în brațe sau cărucior, plimbându-ne kilometri în semiobsucurul casei. Ania adoarme acum singură în pat, lângă noi, sau sprijinită în brațele mele.
Dar atunci când e foarte obosită, în amintirea vremurilor trecute, mai trage câte-un party nocturn la care oaspete de onoare sunt eu, tati și fetițul fiind doar pasageri grăbiți.
Așa a fost și azi-noapte, în timp ce tu dormeai liniștit. A ratat somnul de prânz și noaptea a început petrecerea, la început timid, doar strigându-mă de câteva ori și înghesuindu-se cu toată forța în mine.
Pe la două însă, s-a ridicat în fundic și mi-a cerut extrem de articulat: mami, tati!, adică să mergem în camera cealaltă unde Florin se autoexilase cu televizorul lui drag. După ce i-am dat trezirea și i s-a cerut să performeze un lăptic, eu am intenționat să merg la baie pentru un pișu liniștit. Ania însă refuză să mi se dea jos din brațe așa că scot din buzunar deprinderile exersate în ultimii trei ani și reușesc să fac cele două lucruri deodată.
Fetițul își liniștește burtica cu laptele aducător de armonie și o îndemn să ne retragem înapoi în dormitor, unde tati deja sforăie fericit. Sunt însă refuzată și mi se cere să desfac canapeaua din camera ei. Execut acțiunea cerută, aștern niște perne pe jos în caz de bufnitură (a ei sau a mea, care dorm la margine și sunt constant îmbiată de păpădie să o iau la vale) și reușim amândouă să adormim relativ repede.
Pe la 4 mă trezește strigând precipitată:
-Maaaami, Chase baca!!!!
Adică dorește să i se aducă de îndată Chase cel nou și barca lui proaspăt achiziționată de Dorin. Mă duc în dormitor unde sforăiturile sunt la mare modă și trag de pături încercând să identific unde se ascunde evadatul. Mă reîntorc cu el în pat și adormim din nou.
Pe la 5.30 visez că alunec lin în gol. Ați ghicit, nu era un vis, capul meu începuse să o ia ușurel spre podea. Cercetez împrejurimile. În coastele mele un fetiț, în coastele ei, un Chase cu barca lui ce trona ca un barosan în întreg patul. Reușesc încetișor să câștig trei centimetri cât să-mi sprijin un cot și-un cap înfipt în mână și mențin această poziție până la 6.30 când păpădia se întinde somnoroasă și declară ziua de azi începută.
Poate că voi ați dormit liniștiți azi-noapte dar cu siguranță azi-dimineață nu ați avut atât de multe povești de relatat vesel oricui vă ascultă, despre aventurile târzii alături de o păpădie mult-iubită!
Sursa foto: www.dreamstime.com
