Am ritualul meu bine stabilit în fiecare dimineață: trezit, spălat față și dinți, dat lapte păpădie, sport, duș și apoi poate începe ziua. Nici această dimineață nu este diferită, exceptând micile variații iminente: azi, de pildă, am făcut sport performând, la cererea păpădiei, cântecele în engleză pentru copii: Finger family, Twinkle, twinkle, Old McDonald, Humpty-Dumpty, Bingo, Rain, rain, etc.
Cum mi se întâmplă de obicei, câte unul din cântecele îmi rămâne lipit de creier toată ziulica și, oricât m-ar enerva, nu pot să mi-l scot din minte, așa că voi fredona până seara celebrele acorduri. Astăzi a fost rândul lui Humpty-Dumpty, pe care, la duș fiind și având o rezonanță perfectă, am ales să-l interpretez cu o voce de operă, pentru diversitate, să nu ne plictisim, zic.
Rândul dușului vine undeva în jur de ora 7, destul de devreme pentru restul populației din cartier. Din fericire, posedăm un geam generos la baie, situat chiar deasupra cadei, pe care îmi place să-l deschid larg. Baza lui îmi vine pe la nivelul umerilor ceea ce îmi oferă mie priveliște minunată spre grădina vecinei, fără a exista riscul de a fi zărită despuiată de vreun trecător rătăcit.
După ce am săpunit conștiincios fiecare centimetru de piele, chiar pe când Humpty-Dumpty începuse să capete note tragice de serenadă, mă ridic să eliberez apa călie a dușului, lăsând-o să-și facă loc printre clăbucii de săpun de pe piele.
Arunc relaxată o privire spre grădina vecinei și … stupoare: un grup condus de vecina, cu vreo patru adulți și trei copii se uitau stupefiați la mine. Cred că am reușit să zâmbesc strâmb, ceea ce, bineînțeles, nu a reușit să șteargă surpiza de pe fețele grupului. Cu toată naturalețea de care eram capabilă la acea oră, în acea situație, am continuat să cânt, de data aceasta în surdină, și m-am aplecat încetișor, ca și cum ratasem o colțișor nesăpunit. M-am târât apoi ghemuit până în dormitor.
În timp ce mă îmbrăcam grăbit, sub privirile confuze ale fetițului, am început să mă cert în gând:
-De ce m-oi fi simțit așa rușinată?! Nu face toată lumea duș?! Ok, puteam să fiu și eu ceva mai languroasă și să fiu surprinsă fredonând cu o voce guturală Hit the road, Jack!, în timp ce-mi aranjam discret o șuviță rebelă din cocul prins dezordonat, dar până la urmă, de ce să fiu eu ciudata din această poveste. Nu se văd pe ei?? Cine se plimbă la 7 dimineața prin grădină, în grup organizat și condus de un ghid, de parcă s-ar afla în excursie la Louvre admirând zâmbetul Mona Lisei?!
Sper doar ca din poveștile lor viitoare spre prieteni, să nu lipsească partea în care îmi apreciază calitățile vocale. Până la urmă, nu e la îndemâna oricui să transforme un Humpty-Dumpty banal, într-o capodoperă de operă!
Sursa foto: www.123rf.com