În teorie, vecinii noștri de la Șoimuș sunt inexistenți. În fața căbănuței situate la o margine de sat este un teren gol, lipit la dreapta de un deal. În spatele casei este un ogor, iar vecinii de la stânga și de la dreapta vin doar rar pe aici, la iarbă verde, fără șederi nocturne. Nu este astfel greu să-ți imaginezi că ești singur pe pământ în acest colț de Rai.
Binele însă devine și mai bine, pentru că dincolo de terenurile vizitate rar, la stânga și la dreapta, avem parte de vecini minunați.
Familia Androne, prieteni de când ne-am mutat pe aici, niște bunici așa cum trebuie să fie, îi alină păpădiei dorul de bunicii ei de la Deva, în perioada șederii noastre aici. Mereu cu poarta deschisă pentru ea, mereu cu zâmbete și vorbe de alint și cu o curte care îi oferă ei un teritoriu spectaculos de explorat: o grădină mare și aprovizionată de oameni gospodari, animale de curte (lângă care s-au aciuit și găinile noastre), câteva pisicuțe și o cățelușă mare și blândă, Fiona, numai bună de pus la suflet. În plus, periodic apar surprize din mâinile vecinei (ba o clătită, ba un ou fiert, ba o gogoașă).
În partea cealaltă, de anul acesta, își construiește casă o familie cu o multitudine de copii veseli și prietenoși, care o invită pe fetiț în vizită la ei, întrecându-se care să-i acorde atenție mai multă și timp de joacă împreună. Ania se lipește de ceata gălăgioasă și doar râsul ei vesel o mai distinge dintre ei.
În concluzie, Șoimușul de anul acesta se prezintă cum nu se poate mai bine: dacă ai nevoie de intimitate, ai berechet de unde alege. Dacă vrei să-ți simți vecinii aproape, sunt doar la doi pași distanță, cu brațele deschise spre tine. Norocoși ne mai simțim noi zilele acestea!
Sursa foto: www.homedepot.com
