Oul era simbolul renașterii pământului în sărbătorile pre-creștine ale primăverii. Oul de Paște a fost definit încă de la început de creștini ca fiind simbolul învierii lui Hristos, fiind asemuit cu mormântul din care s-a înălțat acesta. Istoria Iepurașului de Paște apare în Germania, în secolul 16, care în preajma echinocțiului de primăvară celebra festivalul păgân Ostara, denumit astfel după zeița primăverii, Eostre. Conform legendei, aceasta a salvat într-o iarnă o pasăre ale cărei aripi înghețaseră, transformând-o în iepure. Pentru că iepurele fusese odată pasăre, el putea face ouă. Și așa a devenit Iepurașul de Paște. Tot germanii emigranți în America au răspândit aceste tradiții și în lumea nouă.
Cu așa o istorie frumoasă și o legendă pe care putem să o povestim, am lansat și noi tradiția vânătorii de ouă răspândite prin grădină. Deși în mod tradițional, ouăle sunt fie de ciocolată, fie cele de pe masa de Paște, noi am ales o variantă intermediară: ouă de plastic colorate, pentru că nu ne dorim nici un exces de dulciuri, nici ouă crăpate în capete de căței.
Anul acesta, ouăle au fost expuse destul de la suprafață, pentru că e doar un început și nici nu am dezvoltat deocamdată abilități precise de găsitori iscuți. Dar prezic că în anii ce vor urma, acest obicei va deveni din ce în ce mai incitant și antrenant.
Ania a fost foarte entuziasmată de vânătoarea după ouă. Deși la început nițeluș cam adormită și nedumerită, pe măsură ce avansam în achiziționarea comorilor colorate, râsul a înceut să zburde tot mai liber printre floricele înflorite din grădină. Atât de încântată a fost de această nouă tradiție lansată anul acesta în familia noastră, încât la băița ce a urmat vânătorii, păpădia a insistat să facă baie cu toate ouăle găsite de ea prin grădină , în vana ei plină de spumă. Noroc că renunțasem la ideea ouălor de ciocolată.
Și uite așa, trei anișori de fetiț are parte de obiceiuri noi care însă se pierd în adâncul istoriei lumii.
Sursa foto: http://kidtivity.com
