Domnul Enzo, mai nou cardiac, are nevoie de vizite periodice la spitalul veterinar Andivet, pentru a i se monitoriza starea de sănătate, acolo unde ne așteaptă un vechi și drag prieten, domnul doctor Constantin Mihăilă. Pentru că păpădia este îndrăgostită iremediabil de animale, în special de cățeluși, am hotărât să îi oferim și ei această experiență nouă.
Ania a mai luat parte la ocazionale vaccinări și deparazitări ale animăluțelor noastre, însă acestea s-au desfășurat acasă la noi. La debutul simptomatologiei lui Enzo, Andrei, medic în devenire și el, fiul domnului doctor Mihăilă, a venit în vizită la domiciliul ca să-i administreze tratamentul. Ania a privit fascinată orice mic gest al lui, a ascultat cuminte toate explicațiile, și-a pus stetoscopul la urechi și a auzit inimioara bătând firav acolo unde-i arătase Andrei.
Pentru că starea marelui blând este mult mai bună acum, am purces toți patru spre spitalul veterinar. Între domnul doctor Mihăilă și Ania a fost o chimie imediată. Deși ambii se cunoșteau din povești, acum se întâlneau prima oară. Fetițul a ascultat atentă toate explicațiile, a privit cu interes ecranul ecografului ca să descopere burtica și inimioara cățelului ei, i-a povestit despre celelalte animale ale ei și au râs împreună de orice. Puțină nemulțumire a manifestat atunci când a dorit să fie luată în brațe de mami care însă nu a putut din cauză că aceasta era singura lângă care Enzo stătea întins liniștit pe masa de consultații. I-a trecut însă repede supărarea atunci când a fost invitată de domnul doctor în sala cu acces interzis (semn pe care l-a citit imediat cum a intrat în încăpere) și a primit în dar recipiente micuțe și abțibilduri menite să împodobească cutiuțele de medicamente preparate chiar acolo, la spital.
Când a ajuns acasă, le-a lipit imediat pe frigider și ne-a descifrat tuturor ce scrie pe ele (doar era singura care primise explicații complete, direct de la sursă).
Într-o dimineață, când îi dădeam pastilele lui Enzo (patru la număr), Ania m-a chemat impacientată la frigider:
-Nu ai voie să-i dai atâtea de multe, mami! Uite, scrie aici: doar o pastilă pentru cățeluș!
Într-adevăr, imaginea abțibildului spunea 1 pilulă (desenată) pentru 1 cățel (desenat) de până la 14 kg.
I-am explicat păpădiei că era vorba despre o singură pastilă de acel tip dar că Enzo ia mai multe medicamente și i-am enumerat denumirile. M-a privit puțin neîncrezătoare, dar mi-a acceptat explicația.
După câteva zile ne jucăm de-a doctorul (unul dintre jocurile ei preferate) cu cățelușul beagle. Eu sunt Mădă, stăpâna lătrătorului iar ea e doamna doctor. Îi ia tensiunea, îl ascultă atentă prin stetoscop, îl studiază în urechi, îi ia temperatura, îi taie gheruțele, îi face injecție și apoi, pentru că posedăm și un bisturiu în trusele noastre, îi face operație. Eu aștept nerăbdătoare această parte amuzantă pentru că nici nu vă imaginați ce-am găsit de-a lungul timpului în burtici de animăluțe-jucării: papuci, pahare, castroane, șosete, umbrele și câte și mai câte. Ania mă privește grav și mă anunță:
-Nu e bine, Mădă! Avea în burtică multe pastile. Trebuie să le scot și să las doar una, Pe celelalte i le dăm mâine!
M-a bufnit râsul instantaneu și deși m-am simțit nițeluș trasă la răspundere, certată și insultată de lipsa de încredere, în același timp, trebuie să recunosc că am fost tare mândră de ea pentru transmiterea unui mesaj general, pe care-l propag și eu. În fond, rolul meu de mamă (sau stăpână de cățel, în cazul de față) este cu totul altul. Să lăsăm internetul și cunoștințele băbești și să avem mai multă încredere în medicii care nu degeaba și-au muncit tinerețea învățând sute de mii de cărți!
Am asigurat-o totuși pe fetiț că urmez orbește doar indicațiile domnului doctor, motiv pentru care, uite cât de bine se simte Enzo acum!
Sursa foto: andivet.ro
