Ania nu le are cu prințesele: nici Elsa, nici Cenușăreasa, Albă ca Zăpada, Belle sau vreo altă domnișoară din seria Disney. Păpădia joacă fotbal cu verișoară-sa, promovează cursele de mașini, zboară avioane pe unde găsește trasee libere, urmărește hoții cu mașina lui Chase de poliție, execută figuri de luptă cu Hulk, Spiderman sau Superman, lansează provocări spre Robocop-ul cu pistol și pumn puternic. Poate va veni o zi când va dori rochițe roz de prințese și baghete fermecate cu sclipici și pietre prețioase pe ele, dar deocamdată este dezinteresată total de acest subiect.
De ziua Aniei, pentru petrecerea ce a trebuit improvizată în câteva zile din cauza roșului în gât achiziționat de păpădie, toată lumea s-a dat peste cap să aducă cât mai multe motive de bucurie pentru pui care să suplinească piscina de care îi povestisem deja. Așa a ajuns să fie prezentă la petrecere o coroniță de prințesă, adusă de Auri. Fetițul a cercetat-o câteva secunde dar apoi a revenit la coiful ei pe post de unicorn și la măștile cu imaginile cățelușilor din Patrulă.
Problema este că, pe vremea mea (da, sunt atât de bătrână), prințesele erau cam singurele prietene imaginare ce răzbăteau din poveștile citite din cărțile roase și învechite de generații. Și ghiciți ce: în magazine nu se găseau la discreție toate accesoriile posibile și imposibile din toate desenele animate și poveștile existente. Exact: eu nu am avut coroniță de prințesă când am fost mică deși tare mult mi-aș fi dorit! Și asta nu era orice coroniță sau diademă sau cum s-o fi numit: avea pietre prețioase (sunt convinsă că veritabile) și cu siguranță că era din platină.
Ania, prin dezinteresul ei (aproape sigur studiat) mi-a îndeplinit mie un vis la care speram de multă vreme: să fiu prințesă pentru o zi. Am stat așa cu coronița pe cap până la sfârșitul petrecerii, țanțoșă în toate pozele, ținând de ea când amenința să-mi cadă în mâncare sau aranjând-o cochet în oglindă când prindeam ocazia, întocmai ca o figură regală ce trebuie să-și ducă la bun sfârșit cu eleganță maiestuoasă, îndatoririle pe care le are.
Mda, petrecerea Aniei de trei ani a făcut cel puțin doi copii fericiți!
