Am un obicei bizar pe care mulți dintre cei cu vieți mai mult sau mai puțin masochiste nu prea îl înțeleg: atunci când detest sau sunt dezamăgită de ceva sau de cineva, îl îndepărtez imediat din viața mea. Nu sunt genul care să-și plângă furia luni la rând în fața tuturor sau care să se lupte cu morile de vânt. Accept ceea ce nu pot schimba și merg înainte spre zări mai luminoase. Poate că este un fel egoist de a privi lumea dar asta este alegerea mea.
Detest politica românească în general și pe cea locală în particular! Așa că am lăsat-o acum multă vreme în urmă. Am mai auzit ca prin vis povești despre doi cavaleri rămași fără rege care-și delimitau împărăția ca la ei acasă, dar le-am lăsat să curgă netulburate spre neant.
Din reverie, m-a trezit o conferință recentă de presă și o aluzie la spiritul civic al concetățenilor. Aluzia m-a îndemnat să dau click spre conferința de presă. Conferința de presă m-a trezit puțin din somn. Nu știu pentru câtă vreme dar asta contează mai puțin acum.
Oamenii intră în politică din două motive: fie au nevoie să-și mărească averea pentru că activează în domenii în care bum-urile de capital nu prea sunt posibile peste noapte, fie simt nevoia acută de putere, de a fi la conducere, de dominare și de recunoaștere socială. Asta este părerea mea și se referă exclusiv la politica românească, pentru că nu am idee ce se întâmplă dincolo de hotarele țării.
Florin Oancea cred că face parte din cea de-a doua categorie. Cel puțin, Florin Oancea pe care l-am văzut ținând acea conferință de presă.
Dacă ar fi să emit judecăți de valoare asupra celor două categorii de politicieni, aș spune că acelora care își doresc avere le este mai ”greu” decât celorlalți. Nu este întotdeauna loc pentru toată lumea la masă și ar putea trece ani la rând fără ca tu să prinzi măcar vreo firimitură. Pe de altă parte, odată prins în mirajul banilor s-ar putea să devii dependent și să-ți fie imposibil să te mai oprești din acest carusel care, de cele mai multe ori, se îndreaptă vertiginos spre privare de libertate și oprobriul public.
Cei din a doua categorie, care își doresc supremație, au o cale ceva mai ușoară. Pentru recunoaștere socială ai nevoie în palmares de fapte bune care să fie simțite de cei din jur, ceea ce te transpune imediat într-o zonă gri a judecăților de valoare. Nu ești în zona neagră pentru că din resortul care îți ghidează ție acțiunile beneficiază o multitudine de alți oameni. Nu ești nici în zona albă pentru că măsurile pe care le iei tu nu sunt rezultatul unui suflet capabil de sacrificiu pentru binele celorlalți și, în unele situații incomode, ai aputea apela la subterfugii pentru a-ți asigura imaginea de lider și a cădea mereu în picioare. În plus, puterea poate avea efecte extrem de ciudate asupra unora care devin incapabili să mai discearnă limitele realității. Dar zona gri este una destul de confortabilă pentru succesul în politică.
Cum l-am perceput eu pe Florin Oancea de la conferința de presă din 4 ianuarie? Puțin emoționat chiar la debutul acesteia dar și-a recăpătat imediat stăpânirea de sine și a renăscut într-un primar extrem de sigur pe el. Sincer. Convins că atitudinile sale sunt cele corecte. Extrem de pertinent în viziunea pe care o are asupra administrației devene, cu măsuri de bun simț și de mult așteptate de concetățeni. O schimbare proaspătă cu promisiuni de îmbunătățire. Nițeluș cam populist dar hei, să nu uităm că este succesorul lui Mircia Muntean, condsiderat încă un mega zeu de unele persoane. Cu unele greșeli în exprimare. Mânat de o determinare internă foarte puternică. Chiar dacă abținut și controlat, cu ceva frustrări acumulate.
Florin Oancea se uită cu convingere spre viitor, vizualizează perspectiva. Ținta lui nu e setată undeva pe-aproape așa cum face majoritatea (chiar cei ce se află astăzi la conducerea țării) ci se concentrează intens cel puțin pe 2020 (a și subliniat asta de vreo trei ori în conferința de presă). Are nevoie de cetățeni atunci și pentru asta trebuie să-i convingă de meritele lui. E un drum mai lung și mai anevoios, dar ambițios și sper eu, cu beneficii de ambele părți.
Întâmplător, cunosc oarecum traseul politic al lui Florin Oancea și impresia mea personală despre el acum e imaginea unui leu ținut în cușcă vreme de ani buni, care, în sfârșit, a rupt lanțurile și s-a eliberat. I-a fost recunoscută supremația în junglă și acum a sosit momentul lui, momentul să ne arate ce poate, momentul să le arate celor ce l-au ținut captiv, capacitățile sale, momentul să fie lider în administrația orașului.
O altă imagine puternică pe care mi-a redat-o conferința de presă e cea a unui călugăr budist, silit de religia în care crede să treacă prin ani buni de austeritate (politică, în acest caz) doar pentru a renaște la finalul acestei perioade, în echilibrul spiritualității pure. Sper ca anii de pustietate să-l fi format pe Florin Oancea în liderul pe care mulți și-l doresc, sper să găsească puterea de a face față tentațiilor și piedicilor pe care le va întâmpina și sper să nu cad prea curând, din nou, în reveria mea.
Sursa foto: https://betanews.com
Articol apărut în http://www.anchetadehunedoara.ro/opinie/.
