Înainte de cină, ne relaxăm în casă în timp ce afară plouă torențial. Ania ne informează că dorește să fie supererou și are nevoie de la mine să-i încropesc o vestimentație adecvată, cu pelerină, mănuși și toate cele necesare. Primul pas a fost să o conving că supereroii musai poartă chiloți, pentru că, fetițul se prezenta, din nou, la fundul gol. I-am legat apoi o pelerină pe umeri dintr-o eșarfă prețioasă de mătase cu motive chinezești primită de la Auri și Dorin, pe post de cizmulițe i-am pus două șosete desperecheate cu Moș Crăciun, o bandană pe cap adusă de Lili și Bubu din Sardinia și, întrucât mănuși nu aveam la îndemână, i-am legat la mânuțe două șervețele pe post de manșete. Imaginea finală arăta satisfăcător pentru mine însă păpădia a insistat șă-i pun și o codiță din șosetă la chiloțel (deh, old habits die hard).
A început apoi o luptă înverșunată cu lingurile de lemn din casă între fetiț și tătic, prima atacant, al doilea situat în defensivă. Rănile tăticului care nu a reușit să pareze toate loviturile venite spre el, deși minore, au fost destul de dureroase, dar așa se întâmplă când îți intri prea mult în rol și în mâinile tale se află salvarea omenirii de la dezastre.
Și uite așa, pe lângă cățeluși și ponei, Ania a mai descoperit și supereroii. Prințesele trebuie încă să mai aștepte, dosite undeva în spatele mașinilor de curse, mingilor de fotbal, cățăratului sportiv și al pistoalelor cu apă.
Când somnul a poposit în ochișori de păpădie, amuzați, am făcut o analiză cu Florin a trăsăturilor familiei noastre și am descoperit că, până acum, eu sunt singura care am fost girly-girl de mică și Ania nu pare să fi moștenit, deocamdată, această latură a mea.
Concluzia ne-a fost întărită de dimineață, când puica a dorit din nou să-și intre în rolul de supererou. Cu echipamentul instalat pe ea, m-a împins pe mine ușurel pe scaun și mi-a zis grijulie:
-Tu stai aici, mami. Ania se bate cu tati. Tu ești plințesă acuma, mami!
Sursa foto: my-hero-gear.myshopify.com
