Copiii cresc la fel de frumos atât dacă au un program strict cât şi dacă duc o viaţă spontană. Sunt avantaje şi dezavantaje în ambele cazuri.
Cei cu un program fix vor simţi mai mult control şi stabilitate asupra vieţii lor pentru că ritualul le oferă copiilor siguranţa familiarului. Ştiu ce urmează să se întâmple, deci se pot centra pe alte aspecte pe care să le exploreze. Acceptă mai uşor treburile zilnice iar organismul lor se obişnuieşte şi el cu acest ritm, răspunzând prompt necesităţilor fiziologice. Există însă riscul să devină rigizi atunci când schimbările sunt inevitabile şi asta îi poate destabiliza.
Cei pentru care ceea ce urmează să se întâmple este mereu o surpriză pot experimenta mai multă anxietate însă vor deveni mai adaptabili pe termen lung.
Eu rezonez mai mult cu programul stabil şi aşa o cresc şi pe Ania. Fiecare părinte îşi creşte puiul cum se simte, cum i se potriveşte şi cum consideră că e mai bine. Nu voi da nimănui sfaturi în această privinţă dar nici nu voi accepta indicaţii de la ceilalţi. Este o decizie pe care am analizat-o îndelung şi pe care mi-o asum în întregime, cu tot cu avantaje şi cu tot cu compromisuri.
O multitudine de studii ne povestesc despre importanţa somnului în dezvoltarea neuronală a copiilor aflaţi în creştere. Nu este fundamentală doar cantitatea somnului dar şi calitatea lui. Degeaba te mândreşti că puiul tău doarme până la 10 dimineaţa dacă ora lui de somn este 11-12 noaptea, pentru că în acest caz el pierde intervalul esenţial de la 9 la 12 în care sunt influenţate dezvoltarea cognitivă, mecanismele de autoreglare emoţională, capacitatea de atenţie, etc.
Am citit undeva că acei copii care se trezesc mai târziu de ora 7 dimineaţa înseamnă că nu au avut parte de un somn odihnitor.
Ania doarme zilnic în jur de ora 8 seara în timpul iernii şi 9 seara în timpul verii. Trezirea ne-o dă pe la 6 dimineaţa. Nu e uşor pentru noi, obişnuiţi în trecut să fim păsări de noapte care se trezesc odată cu prânzul dar e unul din compromisurile pe care părinţii îl fac pentru binele copilului şi cu care ne-am obişnuit.
Ora 8 de somn e sfântă şi nicio sărbătoare sau petrecere nu o poate influenţa. Organismele noastre s-au obişnuit deja cu acest ritm şi funcţionăm perfect după el. La 6 dimineaţa casa noastră e mai voioasă ca un roi de albine zumzăitoare. Nu există debate-uri în privinţa orei noastre de trezire. Singura variantă pe care o avem pentru un somn mai lung e ora de culcare. Avem nopţi când adormim la 8, odată cu păpădia şi la 5 dimineaţa suntem pregătiţi de acţiune. Altele în care ne facem de cap şi ne culcăm la 12 vor fi cu siguranţă resimţite zilele următoare.
Acesta este principalul motiv pentru care eu militez intens de ceva vreme pentru petrecerile şi nunţile, evenimentele de zi. Suntem obişnuiţi să ne distrăm doar noaptea pentru că ziua se presupune că fiecare are alte treburi şi doar seara ne putem relaxa. Nopţile însă sunt pentru somn, aşa au fost create dintotdeauna şi pentru petreceri există zilele libere. Poate că nu oferă acelaşi sentiment de intimitate, de obscuritate, de mister, de libertate, de protecţie în faţa luminii zilei dar cu siguranţă oferă un stil de viaţă mai sănătos.
Şi ca să fiu mai clară puţin, pentru mine, să particip la un eveniment de seară, după ora 8 este ca şi cum te-aş invita eu pe tine să vii la petrecere la 6 dimineaţa. Eu nu am dimineţi în care mă răsfăţ cu un somn leneş până la amiaz dar am seri în care-mi permit să adorm mai devreme. Cam aşa e când eşti părinte full time. Nu e întotdeauna uşor, nu ai week-enduri, zile libere de la stat sau chiuluri nevinovate acceptate. Dar nici nu te trezeşti în fiecare dimineaţă, indiferent de oră, cu cel mai larg zâmbet din viaţa ta de până atunci, afişat mândru pe tot sufletul!
Sursa foto: http://www.fanpop.com
