În fiecare săptămână când mergem la cumpărăturile săptămânale, îi luăm și Aniei cadou, fie un joc, fie vreo jucărie pe care și-o dorește ori mingi, rachete, corzi, popice, etc.
Deși ne dorim să și le aleagă singură și eu țin foarte mult la acest aspect, uneori, poate și din cauza faptului că suntem extrem de activ implicați în jocurile păpădiei, ne mai dăm și noi cu părerea încercând să o influențăm și expunându-ne argumentele: fie că se va plictisi repede de cadou, fie că mai are nu știu câte asemănătoare acasă sau chiar fie pentru că ne dorim noi mult altceva cu care să ne jucăm.
Nu avem o limită la numărul cadourilor cumpărate, în general. Am plecat de la cumpărărturi și cu jumătate din plase încărcate cu jucării, am plecat și cu o jucărie singură și micuță, fie pentru că Ania a refuzat orice altceva, fie pentru că noi (din cauza unui buget restrâns) i-am cerut să aleagă mai puține. Dar, în general, puica are preferințe clare și relativ restrânse și nu a făcut niciodată nazuri atunci când i-am explicat că nu îi luăm mai multe jucării, ba din contră, mereu e extrem de cooperantă.
Azi dimineață, ne jucam împreună, eu și păpădia, cu animalele din lego duplo. După o prezentare succintă cu nume, categorie (sălbatice/domestice), mediu de viață, foloase, limbaj, Ania le-a împărțit aleator în două șiruri poziționate față în față și mi-a explicat cum vor decurge lucrurile de acum încolo:
-Astea din stânga (în realitate erau în dreapta ei) sunt adevărate și vorbesc. Astea din dreapta sunt de jucărie. Vine una adevărată la magazin și vrea să le cumpere pe toate de jucărie dar eu, care sunt doamna de la magazin, îi spun că nu are voie și că trebuie să cumpere doar una și să mai vină mâine după alta.
Perfect! Începem jocul și eu mă prezint, sub forma câte unui animal ”adevărat și care vorbește”, cer toate jucăriile, fetițul mă refuză energic și-mi dă ea una care vrea, invitându-mă a doua zi din nou la cumpărături. Totul decurge civilizat însă șirul nu se mai termină odată. Puica începe deja să se plictisească și să se uite în jur. Așa că, girafa (pentru că rândul ei era) devine nițeluș mai agresivă:
-Eu vreau să cumpăr toate jucăriile!
Ania plictisită, cu o voce tărăgănată, întocmai ca unele vânzătoare de pe la noi:
-Nu aveți voie. Una singură și mai veniți mâine.
-Nu mă interesează dacă e voie sau nu! Eu le iau pe toate, ați înțeles, doamnă?
Ania se trezește brusc din visare și mă privește curioasă. Râde și răspunde:
-Nu ai voie, măi girafă, că vine Chase (polițistul) și te bagă la închisoare!
-Eeee, de-aia nu mai pot eu! Dacă nu mi le dați dumneavoastră, doamnă, mi le iau singură!
Și girafa începe să-și care singură jucăriile la locul ei.
Ania, antrenată de noua situație, îl aduce pe Chase care-i cere respectuos girafei să nu ia toate jucăriile că o bagă la închisoare:
Imună la această apariție autoritară, girafa vociferează:
-Nu mă interesează pe mine de tine și de regulile tale! Eu îmi iau toate jucăriile, am spus!
Păpădia se oprește nedumerită și mă privește prin impasul în care se găsește. Mă vede ocupată cu girafa care căra în continuare la jucării și apelează la capra care-și aștepta cuminte rândul în șir:
-Căpriță, spune-i tu la girafă că nu are voie și că trebuie să-l asculte pe Chase!
Preiau și rolul căpriței cu cealaltă mână și insinuez elegant:
-Zarurile au fost aruncate, măi girafă! Sunt sigură că domnul Chase nu are acum altceva de făcut decât să te bage la închisoare.
Bucuroasă și amintindu-și brusc de unde plecase cu ideea, Ania o conduce, prin Chase, la închisoare pe girafă.
Conflict rezolvat!
Vine apoi rândul broscuței țestoase să ceară toată jucăriile. Impulsionată de evenimentele ce tocmai avuseseră loc, Ania alege generozitatea:
-Dacă vrei, le poți lua tu pe toate, broscuță!
Morala: poate că girafa stă acum la închisoare dar măcar i-a învățat ceva pe concetățenii ei: o singură regulă absurdă chestionată și lumea poate deveni mai deschisă spre nou!
Sursa foto: abcnews.go.com
