Deși nu a fost niciodată o competiție, eu am comparat mereu (involuntar) Paștele cu Crăciunul. Rezultatul nu a fost deloc favorabil sărbătorii de primăvară. De ce? Cred că mi se pare puțin bulversant.
În primul rând, nu știi exact cum se numește: Paști sau Paște. Deși ambele forme sunt corecte, pare că vorbești de două lucruri diferite.
Data celebrerării nu este una fixă, variind în funcție de fenomene astrologice (prima lună plină de după echinocțiul de primăvară).
Diferită este și originea Paștelui (la creștini și la evrei).
Iepurașul este și el puțin confuz: ce caută în această poveste, unde lasă cadourile, în cuib (de ce trebuie să-i facem cuib, că iepurii nasc pui vii pe care-i hrănesc cu lapte), în geam, aleator prin casă, de unde fură ouăle, ce face restul anului, etc? Cu Moș Crăciun, lucrurile sunt mult mai clare și mai vesele.
În plus, este acea atmosferă sumbră din spatele patimilor și morții lui Isus, înviorată, ce-i drept de speranța prin înviere, dar nu se compară cu bucuria și magia nașterii Lui.
Încerc să mă scutur de aceste prejudecăți ale mele și să privesc totul cu ochi proaspeți, ca să-i ofer păpădiei ocazia experienței unui Paște minunat. Cu acest prilej, adoptăm noi obiceiuri (cum ar fi vânătoarea ouălor colorate ascunse cu grijă de Iepuraș prin grădină).
În acest proces, pentru mine, cumva, au devenit mai puțin importante întrebările și comparațiile și am început să mă centrez mai mult pe stări și trăiri. Am început să percep religia și sărbătorile ei, dincolo de semnificații și povești, ca pe momente ce mă leagă direct de Univers, de sacralitate, momente de liniște, de împăcare, de revelație.
Asta vă doresc și vouă, dragii mei: să simțiți Paștele așa cum aveți voi nevoie să o faceți: vesel, melancolic, optimist, revelator, plin de semnificații, liniștitor, sacru, împreună! Să aveți un Paște fericit, croit pe sufletele voastre minunate!
Sursa foto: http://www.thebedfordgc.com
