Ușa se trântește bont de perete și aud un glas zglobiu de păpădie care mă întreabă curioasă:
-Mami, există Moș Crăciun?
Ok, nu e o întrebare pe care o așteptam neapărat la 5 ani. Mă opresc din tastat la laptop, îmi șterg de pe frunte sudoarea celor 30 și de grade ale unui sfîrșit de iulie torid, inspir adânc și-mi iau câteva momente de gândire. Nu e o întrebare tocmai ușoară.
Încă dinainte de a o naște pe Ania, mi-am propus să nu o mint. Să încerc să-i spun mereu adevărul, adaptat nivelului ei de înțelegere și acceptare. Acesta este, cred eu, cel mai simplu și ușor drum spre a-i oferi încredere în mine și spre a crea o relație de comunicare deschisă, necesară și acum dar atât de importantă mai târziu. Chiar dacă va înțelege mai încolo motivația unui neadevăr, minciuna tot minciună rămâne. În plus, nu vreau să-i dau eu sistemul meu de credințe gata format. Vreau să descopere și să stabilească ea singură ce e veridic pentru ea, ce i se potrivește și de aceea orice astfel de subiect este abordat cu precauție: ”se spune că”, ”unii oameni cred”, etc.
Pe de altă parte, nu mă pot situa nici în opoziție cu gândirea ei magică de la această vârstă. Are nevoie să creadă în povești și basme și moși cu bărbi albe ca să poată înțelege realitatea.
Așadar, încerc să adopt o cale diplomatică:
-Puiule, eu nu l-am văzut niciodată pe Moș Crăciun în realitate. Când eram micuță mi se povestea despre el, l-am văzut desenat în cărți, în filme, în desene animate dar nu pot să-ți spun cu siguranță că el există în realitate. Eu cred mai degrabă că trăiește în imaginația noastră. Dar ce știu sigur-sigur că există este o magie care apare întotdeauna de Crăciun, care se mai numește și spiritul Crăciunului și care face ca oamenii să fie mai buni, mai generoși, mai înțelepți, mai bucuroși, mai veseli, mai liniștiți, mai zâmbitori, mai …
Ok, se prea poate ca aici să o fi luat nițeluș pe arătură, să fi exagerat cu detaliile și să mă fi îndepărtat de la scopul întrebării pentru că Ania își mută plictisită ochișorii de la mine, îi îndreaptă țintă spre cerul însorit și aprins și începe să țipe spre înalt:
-Moooooș Crăciuuuuuun, să-mi aduci și mie jucărie din aia de pluș de care are Mara pe canalul ei de Youtuuuube!!! Dar vezi să mi-o cumperi de pe Emag, să n-o faci tu în atelierul tău!
Trebuie să recunosc că admir pragmatismul fii-mi. Până la urmă, ce mai contează dacă există sau nu Moș Crăciun?! Nu strică să lansezi acolo niște cerințe că cineva, undeva, cândva, tot te-o auzi și ți le-o aduce la îndeplinire, nu-i așa?!
Sursa foto: www.bbcchannels.com
