Hummus-ul e o reţetă atât de veche încât nu i se cunoaşte exact originea. E plasat în Orientul Mijlociu (Turcia, Liban, Siria, Egipt) dar este răspândit în toată lumea.
Termenul hummus se traduce din arabă ca năut. Ceea ce vesticii numesc hummus, în Orientul Mijlociu se cheamă „hummus bi tahini”, ceea ce sugerează că sunt incluse două ingrediente esenţiale: năut şi tahini.
Acum sunt o multitudine de variante de hummus, majoritatea conţinând, pe lângă cele două ingrediente şi zeamă de lămâie, usturoi şi diverse condimente.
Eu iubesc hummus-ul pentru savoarea lui orientală şi pentru că este extrem de rapid de preparat. Fascinată de orice aromă diferită și îndepărtată, sunt și singura din casă care îl mănâncă.
Năutul îl puteţi fierbe singuri (eventual cu o foaie de dafin, rozmarin şi usturoi) dar este un proces mai îndelungat. Trebuie lăsat peste noapte în apă rece, apoi pus la fiert o oră-două şi alungată spuma de la suprafaţă. Eu prefer să-l folosesc din conservă. E mult mai rapid aşa.
Tahini este o pastă de susan şi o puteţi cumpăra sigur de la Lidl (probabil se mai găseşte şi în alte hipermarketuri). Acasă o puteţi prepara prăjind puţin seminţele de susan până devin lucioase şi casante iar apoi le mixaţi cu blenderul în timp ce adăugaţi ulei (preferabil de susan dar e ok şi cel de măsline) puţin câte puţin până ce pasta devine mai subţire. Again, eu o prefer gata cumpărată. Ania nu mănâncă deocamdată hummus aşa că pentru mine e acceptabilă şi varianta mai puţin sănătoasă dar mai rapidă.
Ingrediente:
-400 de g conservă de năut
-4 linguri zeamă de lămâie
-200 g tahini
-4 căţei de usturoi
-4 linguri ulei de măsline
-2 linguriţe chimen măcinat
-2 linguriţe boia
-sare
Mod de preparare:
Se scurg boabele de năut dar se păstrează lichidul pentru a subţia hummus-ul. Într-un blender se pune năutul (dacă vreți să vă asigurați că năutul este bine mărunțit, îl puteți blendui inițial singur, doar cu puțin lichid din conservă, și apoi să adăugați și celelalte ingrediente), tahiniul, căţeii de usturoi (eu îi trec înainte prin presă), zeama de lămâie, boiaua, chimenul, sarea, uleiul de măsline şi se blendează bine. Dacă este prea densă compoziţia, se mai adaugă lichid din conserva de năut până se obţine o pastă fină şi cremoasă.
Presăraţi deasupra puţină boia şi câteva picături de ulei de măsline.
Rezultatul va fi o delicioasă nutty flavour (m-am străduit dar nu ştiu cum să simt termenul altfel decât în engleză: aromă nucoasă?).
Cel mai bun hummus e întins pe o felie de pâine prăjită şi acompaniat de somon afumat şi brânză Danish White.
Poftă bună!
P.S. Atât de rapidă e păpădia când conduce mașina ei verde încât nu am văzut că a intrat în cadrul fotografiei! 🙂
