Suntem în mașină toți trei, ne întoarcem de la munte. Florin conduce și eu sunt cu Ania în spate. Plictisită probabil de drum, Ania ne anunță hotărâtă:
-Vreau o jucărie nouă cumpărată!
Pentru că cel plecat mai mult de-acasă și deci, cel responsabil cu cadourile la noi în familie, ca simbol al dorului dus fetițului, este domnul tătic, eu (cadoul permanent al păpădiei), admir liniștită peisajul în timp ce, între cei doi are loc un dialog insistent, încăpățânat și, de pe scaunul meu, foarte amuzant:
-Nu-ți cumpăr jucărie nouă, iubire! Nu mai avem bani pentru jucării săptămâna aceasta.
-Dar tati, eu vreau-vreau-vreau o jucărie cadou!!!
-Te cred, pui, dar va trebui să mai aștepți!
-Nu pot să aștept, am nevoie de jucărie nouă acum!
Zâmbind, decid să-i ofer un mic ajutor domnului tătic:
-Dar ieri ai primit patru ponei noi, iubita mea! Ce-ar fi să te joci cu ei!
Mi se retează însă scurt intervenția:
-Mami, eu vorbesc cu tati nu cu tine!
Așa-mi trebuie dacă mă bag. Dialogul între cei doi berbecuți încăpățânați continuă neîncetat.
Apoi, la un moment dat, nemulțumită de rezultatul care întârzie să apară, mă chestionează pe mine curioasă:
-Mami, tu ai bani?
-Nu știu, stai să mă uit. Am zece lei. Poftim!
-Uaaaa, mulțumesc! îi ia ea fericită. O să-mi cumpăr zece jucării de ei!
-Zece lei nu sunt chiar așa de mulți, pui! O să-ți poți cumpăra doar o jucărie mai micuță.
Ajunși la tejgheaua mititelei librării, Ania cercetează concentrată oferta, cu banii ținuți strâns în mână. Îi prezentăm ce poate să-și cumpere de ei și se decide în final spre două mingi micuțe, ce au în ele câte un peștișor și o bilă cu luminițe ce tresar la lovituri puternice.
-O să scoți tu, mami, peștișorii afară când ajungem acasă!
Doamna vânzătoare se sesizează imediat:
-Dar peștișorii nu se scot! Ei trebuie să rămână înăuntru!
Fii-mea se uită la ea de parcă e transparentă. Doamna încearcă două din cele trei mingi disponibile și ne arată, drăguță, că sunt cam turtite și că nu sar cum ar trebui. Se oferă să ajute:
-Nu vrei mai bine două mingi din acestea? Uite ce bine sar ele!
Păpădia răspunde sec că nu, iar eu completez zâmbind:
-Nu mingi caută, că are destule, mulțumim frumos! O să se joace cu peștișorii din mingi!
Doamna se uită la mine de parcă am mâncat stricat.
Ajunși acasă, Dorin este responsabilizat cu tăierea mingilor și extracția delicată a peștișorilor. După ceva eforturi (se pare că nu e tocmai ușor să tai niște mingi), reușește victorios.
Ania ia veselă peștișorii și-i introduce imediat în acvariu, lângă ceilalți vii care mișună prudenți pe lângă ei.
Exact! Asta era soluția! Dacă tot ne dau jucăriile afară din casă, ar trebui să începem să depozităm din ele și în acvariul peștilor. Să mai eliberăm puțin spațiu, zic!
Sursa foto: www.amazon.de
