La noi Crăciunul durează patru zile şi este numai despre familie. Avem aceleaşi tradiţii în fiecare an. La sărbători, oamenii se împart în două categorii: gazde, cei care pregătesc festinuri culinare nemaiîntâlnite, menite să gâdile plăcut burţile celor dragi şi musafiri. Noi facem parte, bineînţeles, din categoria celor din urmă.
Începem în Ajunul Crăciunului, după ce Moş Crăciun a apărut în casa noastră, cu o vizită împreună cu Auri şi Dorin, la Ade. Această tradiţie a rămas de când erau Miru şi Mihnea micuţi iar noi trebuia să fim prezenţi acolo la desfacerea cadourilor.
Două kilograme în plus mai târziu, ne retragem în bârlog să hibernăm niţeluş până în ziua de Crăciun când avem masă festivă la ceilalţi bunici ai păpădiei, Lili şi Bubu, unde ne întâlnim cu Iarina şi Daria, cu surori şi cumnaţi.
Patru kilograme mai târziu, plecăm spre cabana de la munte unde Auri îşi va serba în 26 decembrie, ziua de naştere cu un alt dezmăţ culinar. Bineînţeles, cu prezenţa extraordinară a soră-mii şi alor ei.
De aici, încetăm să mai numărăm kilogramele în plus şi în 27 decembrie, coborâm în Deva pentru a o sărbători şi pe Dada, mătuşa din partea lui Bubu, născută şi ea tot în zi sfântă.
Aş vrea să pot spune că până la Revelion mâncăm doar salate cu apă, însă facem parte dintr-o familie extrem de generoasă care nu este liniştită până nu ne trimite acasă cu sufertaşele pline de bunătăţi.
Procesele mele sunt toate încetinite acum pentru că organismul îmi este concentrat cu totul pe digestie. Cine a zis că sărbătorile sunt uşoare?!
Sursa foto: http://www.mirror.co.uk
