Mare parte din timp sunt în căutarea somnului, obosită mai mereu. Acest lucru se întâmplă din cauza odihnei puține de care am parte în unele zile. De multe ori adorm înaintea păpădiei, cum pun capul pe pernă. Câteodată cred că aș putea să dorm și în picioare.

Cu toate acestea, întotdeauna am detestat dormitul. Dacă nu ar fi vital, aș renunța cu bucurie la el. Nu înțeleg de ce ai prefera să dormi în loc să citești o carte, să te uiți la un film, să te joci cu fetițul, să povestești cu un om drag. Mi se pare o risipă inutilă de viață. 

La asta se mai adaugă și o altă problemă pe care o am: sunt un control freak declarat! Trebuie să controlez orice element din viața mea și, uneori, și a celorlalți. Cei care suferă de control freak-icism nu au o imagine foarte drăguță în ochii celorlalți. Știți soțiile acelea dominante care par scorpii (nu e cazul meu, Doamne ferește, nu că nu am încercat, dar mi-au fost blocate tentativele și m-am liniștit) pentru că dictează soțului mereu ce și cum să facă, de nu poate bietul om nici să respire singur? Eh, nu e chiar așa simplu cum pare. Cei care au mania controlului, sunt în realitate extrem de anxioși la schimbări și atunci încearcă astfel să controleze mediul înconjurător și persoanele apropiate. Nu e vorba de răutate, ci doar de teamă, și credeți-mă că nu este foarte plăcut nici pentru ele să trăiască așa. 

Această problemă cu controlul a mea este conștientizată și acceptată ca un defect de care mă amuz și pe care încerc să-l controlez și să-l domolesc pe cât posibil.

Sunt însă și părți bune ale acestei povești. De teamă să nu pierd controlul asupra mea nu am fost niciodată tentată să consum droguri sau să mă îmbăt până nu mai știu de mine.

La fel simt și în cazul somnului, că e o perioadă de timp în care eu pierd contactul cu realitatea, și cine știe ce lucruri interesante și mișto aș mai putea pierde odată cu aceasta.

Din fericire, pentru buna mea funcționare, organismul a învățat să mă ignore: îmi șoptește alene în ureche ”Nuuuuu, dragă, nu facem niciun nani! Stăm treze până dimineață!”, în timp ce îmi închide rând pe rând toate sistemele. Nu mă supăr însă prea tare pe el pentru că, parcă dimineața, cu un corp odihnit, viața pare și mai frumoasă decât mi-o aminteam!

Sursa foto: http://persuasion-and-influence.blogspot.com

 

 

Un control freak în războiul somnului
Tagged on:                         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *