Pentru că de ziua Aniei nu am mai ajuns la Gyula, cum programasem, din cauza unui roșu în gât, am făcut această excursie la începutul lui iulie, ca să ne putem bucura și de bazinele din exterior. Cu toți bunicii alături de noi, am plecat așadar spre aventura acvatică.

Pregătirile au fost temeinic făcute pentru acest eveniment. Ne-am înarmat cu vestă gonflabilă, aripioare gonflabile și colac (în speranța că păpădia va alege ceva din această gamă care să-i permită să experimenteze apa pe puterile proprii, nu din brațele noastre), mingi, jucării și multă iubire de dăruit.

Învingător fără drept de apel a ieșit un colac desenat cu cățelușii din Patrulă. A fost dragoste la prima vedere. Conexiunea a fost stabilită instantaneu: piruete, dansuri tematice, sărituri și o mare diversitate de poziții, care de care mai haioase, au fost performate împreună. Unde mai pui și că fetițul a putut acum să se distanțeze de noi, să-și ofere spațiu și să se ancoreze în conversații trilingve (ro, hu, en) cu toți copiii veseli din jur.

Vesta și aripioarele au rămas dezumflate în bagaje, cam plictisite dar păstrându-și speranța că poate, cândva, vor fi și ele de folos.

Cred că am mai povestit pe undeva de anxietatea mea de sufocare, de a rămâne fără aer, izvorâtă probabil (după spusele unei foste colege specialist) dintr-o nevoie prea mare de libertate, de aer, de lipsa constrângerilor și limitărilor. Bineînțeles, ca orice părinte care se respectă, proiectez această teamă și asupra păpădiei. Pentru că vreau să mă lupt cu ea, tare-tare mult îmi doresc să o duc pe Ania la cursuri de înot. M-aș simți mai liniștită dacă aș ști că are achizionate abilitățile necesare în interacțiunea cu apa. Înotul este un sport care se poate practica de la 0 ani, e benefic în toate privințele pentru corp și pentru psihic. Problema e că am nevoie de un instructor bun de înot care să se întâlnească în zona noastră (Deva, Hunedoara). Sunt dispusă să las deoparte pretențiile mele care recunosc că pot fi exagerate (să fie un medic specializat pe acordarea primului ajutor în caz de înec, cu studii de psihologie și pedagogie și care pur și simplu să o adore de la prima vedere pe păpădia mea). Mi-ar fi suficient să știu că este un bun profesionist, blând și cu bune capacități de interacțiune cu copiii. Aveți ceva experiențe pozitive în acest sens? Ajutați, vă rog, o fobică, să se relaxeze nițeluș!

Sursa foto: depositphotos.com

 

 

Un colac de salvare pentru o mămică anxioasă
Tagged on:                                     

Leave a Reply

Your email address will not be published.