Scris în 31 martie 2016
Refuz cu încăpăţânarea de berbecuţă a fiică-mi să accept că Ania a împlinit deja un anişor!
Lumea începe să mă întrebe când intenţionez s-o dau la grădiniţă. Ce-aveţi, oameni buni? Eu am început să fac strategii de cum pot face să n-o dau la şcoală, fără să mă ia la rost DGASPC-ul. Da’ ce? Nu-i este bine cu mă-sa, acasă? Nu mă joc eu cu ea, orice joculeţ are ea chef să înceapă, până se plictiseşte? Nu-i spun eu poveşti? Nu-i explic eu ce-i cu lumea asta? Nu-i fac eu teatru de păpuşi? Cine-o s-o iubească acolo, la grădi, printre străini, mai mult decât mă-să ori ta-su?
Vrea socializare? Vrea copii? Facem [maxbutton id=”47″]! Ne întâlnim cu [maxbutton id=”48″]
Staţi liniştiţi că n-am pierdut contactul cu realitatea. Toate aceste convingeri se vor nărui în secunda în care Ania va fi pregătită şi-şi va dori să cunoască lumea singurică. But one can only dream!
La mulţi ani, iubirea noastră! La aniversarea primului tău anişor îţi mulţumim cu toată fiinţa pentru tot! Pentru fericirea permanentă din suflete noastre! Pentru râsete şi capacitatea de a zâmbi cu sufletul! Pentru speranţă! Pentru viitor! Pentru familie! Pentru că ne-nveţi atât de multe lucruri: respectul pentru un omuleţ încă dependent, responsabilitatea, iubirea necondinţionată, pură şi curată, cum să ne regăsim copilul din noi, cum să te bucuri doar pentru că exişti, cum să ne exersăm răbdarea, toleranţa, empatia, cum să oprim o clipă universul doar pentru noi! Pentru că ne-arăţi o viaţă pe care n-o ştiam! Pentru iubirea ce-o simţim! Pentru tine!
Te iubim, soarele nostru, de un infinit de ori, până la cer şi-napoi! La mulţi ani!
Sursa foto: www.amyraabphotography.com, www.etsy.com
