Determinarea păpădiei se aplică în foarte multe cazuri, inclusiv în jocul de-a ascunselea, despre care povesteam anterior. Lucrurile trebuie să fie sub control iar dacă nu sunt, va exista o luptă pentru ocuparea lor. Noi suntem în continuare dirijați de fetiț în joacă, se pare că încă nu putem fi lăsați să facem lucrurile după capul nostru.
Acest lucru a început cred să o cam plictisească pe păpădie așa că a decis să extindă jocul de-a ascunselea și asupra jucăriilor ei, cățeluși, ponei, supereroi. Minunat, ați putea spune.
Are loc o numărătoare: Din oceanul Pa-ci-fic, A ieșit un pește mic … Cel hotărât de soartă să numere până la zece, fie că e cățel, ponei ori supererou, se conformează docil. Ceilalți prieteni ai lui se ascund pe repezite care încotro.
La început, puica era implicată total în joacă. De ceva vreme însă a început să abordeze o altă strategie: ea stă tolănită pe canapea, cu capul în jos și picioarele în sus în timp ce îmi transmite mie indicații clare și precise:
-Numără, mami! Ascunde pe supereroi. Hai, mami, caută! Înc-o datăăăăăă!!!
Cum ar veni, adicătelea, eu centrez, eu dau cu capul, sub privirile aproape plictisite ale puicii. Nu e deloc ușor, credeți-mă! Trebuie să fii atent și la numărat, și la ascunsul fiecărui personaj în locuri inteligent și divers alese, și să ții minte apoi unde i-ai ascuns pe fiecare pentru că tot tu trebuie să-i și găsești, și să-i manevrezi dacă se poate pe toți în același timp, ameninațați și de presiunea timpului. Dacă nu ai găsi o fărâmă de plăcere în acest joc, ți-ar fi imposibil să îl practici.
În sfârșit, Ania e de acord să-mi cruțe durerea și să plece ea în căutarea celor ascunși. Mă întind relaxată și aștept să-și joace și ea rolul ei. În loc să grebleze camera de supereroi însă, mă pomenesc cu un Ironman direct în față care mă întreabă inocent:
-Ia spune-i lui Ania, unde i-ai ascuns pe supereroi, hmmmm???
Cam atât cu pauza mea. Să pornim din nou la vânătoare, zic!
Sursa foto: www.youtube.com
