Mi se pare foarte ciudat ca cineva să nu fi auzit vreodată de Twin Peaks, apărut în 1990-1991, un serial memorabil, aparte, misterios, înfricoşător şi teribil de amuzant. Nu prea poţi să-l compari cu alte seriale, are un bizar unic ce-ţi crează o stare twin peaks-ică.

S-a născut din întâlnirea lui David Lynch şi a lui Mark Frost, primul, regizor şi actor episodic (Gordon Cole), ambii scriitori ai serialului. Iniţial, cei doi au fost cooptaţi pentru un film privind viaţa lui Marlyn Monroe. Acest proiect nu s-a mai realizat însă Lynch şi Frost au rămas prieteni şi au dat împreună naştere unui serial ce a înregistrat o adevărată manie printre cinefili.

Cei din generaţia mea au câte o amintire care îi leagă de Twin Peaks. Fie erau îndrăgostiţi de frumoşii eroi (James-ăsta era al meu, Coop, Bobby, Harry, Hawk, Shelly, Laura, Audry, Norma, Donna, Jocelyn), fie erau îngroziţi de pitic, sau de Bob, de uriaș, sau de Leland, sau de pădure. Fiecare îşi aminteşte un moment semnificativ pe care l-a petrecut cuprins de vraja acestui serial.

Soundtrack-ul este şi el fascinant, scris de Angelo Badalamenti, o muzică din altă lume, perfect recognoscibilă, care ţi se pare când cea mai duioasă şi melancolică ascultare, când îţi dă fiori de teamă până în creştetul capului.

Serialul a rulat în două serii, în 1990 şi 1991, şi s-a sfârşit deorece audienţa a scăzut semnificativ odată cu rezolvarea misterului morţii Laurei Palmer şi adâncirea în mister prin imaginaţia tenebroasă a lui Lynch şi Frost.

S-a reluat însă în 2016 cu difuzare în 2017 cu o nouă serie de 18 episoade, deşi iniţial erau prevăzute doar 9, care mie mi s-a părut la fel de spectaculoasă şi care prezintă evenimentele ce au loc după 25 de ani. Eroii sunt în mare parte aceeaşi, îmbătrâniţi real dar foarte carismatici.

Interpretarea lui Kyle MacLachlan, extrem de reuşită în primele două serii, mi s-a părut magistrală în cea de-a treia unde rolul acestuia a fost foarte solicitant. Naomi Watts are și ea o interpretare excelentă.  Alți actori cunoscuți mai sunt Jim Belushi, Jennifer Jason Leigh, James Morrison, Harry Dean Stanton și încă vreo câțiva.

Repetiţia misterioasă a unor motive te va face să priveşti altfel de-acum focul, apa, copacii, bufniţele, cafeaua sau plăcinta cu cireşe.

Iubitorii de seriale ca Prison Break, Lie to me, Californication, Desperates Housewives, Heroes, Lost, etc îi pot revedea pe unii dintre eroii lor.

Ritmul serialului este fascinant: treceri spectaculoase de la momente de groază absolută când stai ascuns total sub pătură şi ţi-e teamă să mergi să bei apă că poate te prinde cineva de sub pat de picior, la faze de umor absurd când râzi cu lacrimi sau la momente când totul se desfăşoară cu încetinitorul şi ai senzaţia că este filmat în timp real, fără tăieri de bandă. Am aflat astfel cât de straniu poate deveni un simplu clipit de pleoape sub îndrumarea lui Lynch, cât de hilare pot fi situaţiile de o simplitate perfectă sau cât de fascinant poate fi să urmăresc 5 minute cum un personaj mătură o încăpere de bar, atentă să nu rateze vreun firicel de praf dar aşteptându-mă în orice clipă să se desfacă pământul şi iadul să se reverse de-acolo.

Finalul seriei mi se pare extrem de abrupt, după un drum de leneveală se încheie cu un bum care, la fel ca toată seria, te lasă cu o mulţime de întrebări.

Sper să existe o continuare pentru că vreau să retrăiesc iar şi iar senzaţia intensă pe care mi-o imprimă acest serial suprarealist, excentric, această parodie excepţională ce te duce pe drumuri nebătute, te provoacă şi-ţi crează o dependenţă aparte.

Pentru mine, Twin Peaks e acea capodoperă pentru care le mulţumeşti lui Lynch şi Frost şi îi absolvi de orice altă pretenţie ai putea avea vreodată de la ei!

Sursa foto: https://www.sky.com

 

  

Twin Peaks, o marcă a serialelor americane
Tagged on:                 

Leave a Reply

Your email address will not be published.