Am mai tot spus despre mine că am nevoie de spaţiu, de libertate. Venirea serii nu schimbă nimic. Nevoia mea este valabilă şi când mergem la culcare.

Cred că vreun an am fost şi eu femeie normală şi-am dormit îndrăgostită şi îmbrăţişată cu bărbatul meu, pe vremea când nu prea mă interesa somnul şi calitatea lui.

Ca după orice început de relaţie, începi uşor-uşor să te cunoşti cu adevărat. Eu am aflat despre soţu’ că deşi e cuminte şi nu sforăie, nu doarme decât cu televizorul aprins. Adoarme într-o secundă după ce a atins perna, lucru teribil de enervant şi de neînţeles pentru mine. Obişnuiam să mă cert cu el în gând:

-Să ştii că nu e drăguţ din partea ta că faci din-astea! Eu trebuie să mă trezesc la 6, mai am doar 5 ore de somn, şi tu ce faci? Adormi aşa fără probleme? Eu sunt cea care trebuia să adoarmă PRIMA!!! Acum chiar m-ai enervat şi nu mai pot adormi! Perfect!! Îţi place ce-ai făcut??? Mi-au mai rămas 4 ore de somn!

Adormind repede, are treziri nocturne cu bântuit prin casă. 

În plus, se trezeşte la cel mai mic zgomot. Întorceam liniştită şi concentrată pagina cărţii şi mă pomeneam cu soţu’ ridicat instant în picioare, pregătit de atac.

Nici Florin nu a aflat lucruri prea plăcute despre mine.

Eu consider somnul sfânt, momentul când fiecare e cu el însuşi şi trebuie să se odihnească. Nu suport televizorul deschis noaptea. Nu-mi place să fiu atinsă (în special vara), nici măcar cu un degeţel. Dimineaţa ne iubim şi ne drăgălim cât vrei, dar noaptea ne vedem de ale noastre. Înainte de a adormi, citesc sau mă uit la un film.

În plus, soţu’ a aflat despre mine că sunt foarte teritorială în timp ce dorm şi s-a trezit târât într-un război de dominare a patului, pe care nu-l solicitase. Lovesc, împing, răpesc pături şi în câteva minute, partenerul de somn se trezeşte la un pas de a cădea din pat, aflat în imposibilitatea de a se mişca măcar cu un centimetru, dezgolit şi înfrigurat, în timp ce dincolo de mine se întinde spaţiul proaspăt cucerit dar care este pus la păstrare şi nefolosit momentat, plus o pătură care atârnă leneş peste marginea patului din prea multă abundenţă. Am încercat şi varianta fiecare cu pătura lui şi după ce îmi aruncam pătura mea pe podea, atentam fără ruşine la cea rămasă, din punctul meu de vedere, liberă.

Cu ritmuri diferite de somn şi ajungând la concluzia că suntem atât de ataşaţi unul de celălalt încât o despărţire (oricât de tentant ar suna la ceas de seară), nu intra în calcul, pentru un somn de calitate şi odihnitor, pentru evitarea unui război cu efecte devastatoare pentru una dintre părţi, am decis că dormitul în paturi separate este soluţia care ne va salva relaţia, şi care a funcţionat cu succes vreme de aproape 15 ani.

În cazul nostru, şi nu numai, apropierea dintre noi nu se realizează în timp ce dormim, ne recunoştem individualitatea şi ne respectăm nevoile.

Când Ania era bebeluş nou născut, am reînceput să dormim împreună ca să fim amândoi aproape de păpădie. După ce Ania a solicitat să doarmă cu noi în pat, Flori s-a retras ca să nu ne deranjeze cu televizorul şi cu plimbările lui nocturne.

De vreo câteva zile însă, un fetiţ drăgălaş a hotărât că de-acum vrea să adoarmă cu mami şi cu tati, deodată, în acelaşi pat şi nu acceptă nicio absenţă nemotivată. Aşa că ne-am conformat.

Mami este cea care a ieşit puţin şifonată din această situaţie. Se retrage la marginea patului pentru a-i oferi puicii (la fel de teritorială ca mă-sa) libertate de acţiune.

Păpădia doarme de regulă cu picioruşele pe capul sau în coastele izgonitei.

Cu tati este altă poveste. A câştigat, după 15 ani, un război pe care a refuzat să îl ducă: doarme liniştit şi lăbărţat pe mai bine de jumătate din pat. Încă se trezeşte noaptea şi se retrage cu televizorul lui în intimitate, dar o bună parte din somn îl dormim împreună, toţi trei.

A reuşit astfel Ania să facă ce noi n-am reuşit atâta amar de vreme înainte.

În cele mai multe nopţi dorm buştean, obosită fiind de joaca din timpul zilei, oricât de surghiunită aş fi. În nopţile când mai mult stau de veghe însă, mă gândesc că voi avea atâta timp să dorm când puica va simţi nevoie de intimitate şi va dori să doarmă singurică în camera ei. Până atunci, am aflat că trezirile nocturne sunt un prilej minunat să admiri cât de frumos poate dormi un pui liniștit! Chiar dacă asta presupune să te trezești din somnul tău sfânt, iubirea pe care o vei simți îți va spune că merită fiecare secundă!

Sursa foto: https://www.123rf.com

 

 

Toți trei împreună sau fiecare separat?
Tagged on:                                         

Leave a Reply

Your email address will not be published.