Aproape zilnic inventăm jocuri noi de distrat păpădii, pe care Ania le va cere încă de vreo zece ori până să ne ducem la culcare. Unele sunt uitate a doua zi, altele persistă în timp și devin mai bogate pe parcurs. Despre unele am mai scris în postările precedente. Astăzi însă vreau să prezint un top trei al jocurilor care ne amuză cel mai tare, atât pe fetiț cât și pe mine.
3.Jocul cu balonul. Cu cât e mai grăsan, mai umflat și mai oval-asimetric balonul cu atât ne vom distra mai tare. Regulile sunt simple: cine se găsește în apropierea balonului îi va lovi cu putere, oferindu-i, datorită formei incerte, o traiectorie mereu surprinzătoare și hilară. Ne putem trezi cu el direct în față, caz în care ne vom arunca teatral pe jos cu un ”buf” plin de emfază sau putem face mișto de balonul călător remarcând cu umor că ba îi este foame de vrea să se așeze la masă, ba vrea nani de a aterizat așa pe canapea, ba o iubește pe Masha și vrea să-i dăruiască un pupic. Oricare ar fi situația, mereu se lasă cu hohote de râs.
2.Sport cu mami. Cum acestea sunt noile mele obiceiuri, Ania participă intens la ritualul de dimineață. De multe ori trebuie să ne oprim pentru că ne împiedică râsul să mai facem orice altă mișcare, și stăm așa câteva minute ținându-ne de burtă. Ba eu mă amuz de fetiț care îmi imită conștiincioasă întocmai mișcările, uneori cu atât de mult elan încât ori se împiedică și cade, ori face un pârț, ori dă cu telecomanda de la wii de perete, ba păpădia râde de mine când mă găsește într-o poziție ciudată de yoga, care nu bate cu aia din televizor, ba chiar mă mai și dezechilibrez și ratez postura.
1.Hârjonitul lui Masha. Se ia una bucată cățel din dotare și i se atașează lesa de zgardă. Orgolioasă, aceasta va refuza categoric să fie dusă ca un câine și va prinde cu colții de lesă, preluând frâiele acțiunii. Se pornește apoi o alergare în cerc prin camera fetițului: mămic, fetiț și cățel. Nu mai contează că ne călcăm una pe cealaltă pe galoși, că Masha ne trage pe amândouă după ea, că picăm una peste cealaltă, că la un moment dat nu mai știm care după care aleargă, pentru că oricum nu se mai aude nimic printre mârâieli, țipete și hohote de râs.
Cam așa ne distrăm noi zilele acestea. Am învățat cu această ocazie că râsul se hrănește cu râs. Bine măcar că e încă frig afară și nu stăm foarte mult cu geamul deschis că altfel cred că am avea parte de ceva reclamații de la vecini.
Sursa foto: https://www.shutterstock.com
