A plouat toată noaptea, toamna și-a intrat deja în drepturi. E o dimineață răcoroasă și întunecată. Norii promit o continuare. Curtea a început să fie măturată de vântul ceva mai viguros și de frunzele căzute și zgomotoase.
Mă uit pe geam. Jucăriile Aniei exploatate intens toată vara stau ude și nemișcate într-o așteptare nedumerită: leagănul, toboganul, mașinile, găletușe, masa cu scaune, cortul cu mingi, căsuța, castelul, cărucioarele și păpușile.
Mi-e cam somn și încep să regret acele pagini în plus pe care le-am citit aseară în loc să dorm. Am chef să stau cuibărită cu păpădia pe canapea și să ne uităm la niște rețete din alte lumi. Ania însă nu e de acord:
-Mami, afală, pecăm!
Ies cu păpădia și cu Masha în curte pentru porția zilnică de aer curat, gândindu-mă că ne vom reîntoarce rapid în casă. Nu prea avem ce face aici.
Ania salută cățeii și-i mângâie pe botic. Aceștia refuză să părăsească confortul cuștii.
Plecăm toate trei spre grădina de legume a lui Dorin. Eu mă opresc în portiță înfrânată de noroiul ce mi se arată. Ania și Masha intră fără ezitare. Fetițul începe să-mi descrie ce i se arată acolo. Scaunul, gălețile, lopeți, roaba, greble, ardei și roșii, ude toate. Mă uit la ochișorii ei și în loc de dezgust văd bucurie. E fericită că toate lucrurile cunoscute au îmbrăcat acum o mantie de apă. Încearcă să sape puțin grădina dar alunecă și cade. Râde zgomotos. Masha e deja maro de la pământul lipicios.
Ania insistă să intru și eu în regatul legumelor și vrea în brațe. Își șterge noroiul de pe papuci (mai bine zis de pe pacucu) pe hainele mele și insistă să mă hrănească forțat cu 7 roșii cherri. Ea nu se atinge de ele dar iubește felul cum le mănânc eu.
Plecăm toate trei spre poartă unde două bălți mari și-au făcut căsuță. Păpădia începe un step vesel printre stropii care zburdă fericiți. Se oprește, îmi arată piciorul și mă informează: ”Soseta ud!”. Intrăm în casă, schimb fetițul cu haine uscate și purcedem din nou spre curte. Următoarea oprire, bălțile cu apă de ploaie, din nou. Patru perechi de pantaloni, șosete și ghetuțe mai târziu, apa din bălți a fost împrăștiată primprejur și hainele reușesc să se mențină uscate.
Puica zărește portbagajul mașinii lui Auri și dorește să i-l deschid. Încearcă să se cațere în el și după ce șterge tot praful ud de pe mașină, o ajut să-și îndeplinească scopul. Începe să-l cerceteze fericită. Ordinea care o caracterizează pe Auri domnește și aici. Câteva plase aranjate la dungă și o chestie de metal ca un covrig sunt studiate cu atenție. Scoate apoi limba de-un cot și începe să latre vesel. E din nou un cățeluș care vrea să fie alintat. Îmi spune că vrea geamul (toate ușile sunt geamuri) jos. Mă gândesc ce părere ar avea cei de la protecția copilului despre asta și-i explic că e mai sănătos să-l păstrăm așa.
Ne întoarcem la jucăriile ei unde Ania constată că și toboganul e ud. O ia pe Masha în brațe și o aruncă pe tobogan. Asemeni unui șoricel de laborator, patrupeda începe o cursă pe tobogan, încercând cu disperare (dar fără succes) să ajungă în vârf. Obosește și se culcă la picioarele noastre. Păpădia e mulțumită, toboganul poate fi utilizat acum. Trage o trântă cu fundul la baza alunecătorului, acolo unde groapa săpată de piciorușele fetițului au dezgolit pământul de iarbă. Plecăm mai departe cu tot noroiul pe pantaloni.
Începe să plouă mărunt. Îmi spun că în sfârșit a sosit momentul să intrăm în casă. O informez pe fetiț.
-Pouă? mă întreabă ea nedumerită uitându-se spre cer. Se pare că nici măcar nu observase.
-Pouăăăă!!! strigă apoi entuziasmată și începe să alerge râzând în hohote cu gurița larg deschisă prin picăturile de apă.
Brusc, îmi sare somnul și realizez ce se întâmplă: a venit ploaia!!! Ploaia aceea minunată și atât de așteptată de păpădie. Ploaia noastră iubită e aici!
Mă scutur de tot somnul într-o secundă și încep și eu să dansez lângă păpădie, un dans al ploii, al toamnei și al bucuriei, un dans revigorant și vindecător. De asta aveam nevoie!
Da, a venit toamna! Credeam că timpul petrecut afară se va scurta de-acum. În schimb, am stat în total, în ploaie și răcoare cam 6 ore în întreaga zi, mai mult decât stăteam în căldura verii. Se pare că păpădiile iubesc toamna la fel de mult ca mine!
Sursa foto: https://www.tumblr.com
