Ania vorbește în engleză aproape la fel de mult ca și în română. Știe culorile, animalele, figurile geometrice, legumele și fructele, obiecte, fenomene ale naturii, expresii și o grămadă de alte lucruri în limba engleză, fără să o fi învățat eu un singur cuvânt din toate acestea. Noțiunile au fost preluate din jocuri și jucării, aplicații pe telefon, cântecele pe Youtube, desene animate în această limbă. Eu îi traduc în limba română fiecare cuvânt pe care ea îl rostește în engleză, deci are ambele traduceri însușite.

Mă întrebam la un moment dat dacă nu cumva sunt prea comodă. Dacă nu ar trebui să mă implic mai mult în ”învățarea” păpădiei, să îi ofer informații pe care să le repetăm până le stăpânește. Sigur că îi răspund la orice întrebare, mă documentez în privința pasiunilor ei și-i ofer o extra privire asupra ceea ce îi place, îi vorbesc mult despre viață, despre ea, despre mine, despre tati, despre cei dragi, îi explic la ce folosesc obiectele de care e interesată, etc., dar de foarte multe ori, nu sunt eu prima care introduce o noțiune în vocabularul păpădiei. Mă uimește fantastic cât de mult acumulează fără ajutorul meu, mă surprinde extraordinar când înțelege la perfecție lucruri pe care eu nu i le-am explicat vreodată. Această întrebare este probabil deformație profesională. Având în spate atâta practică pedagogică în care rolul meu era să-i învăț pe copii una și alta, mă simt acum nițeluș cam leneșă în această privință.

M-a liniștit însă complet Deborah Carlisle Solomon (prin intermediul Prințesei Urbane), printr-un pasaj din cartea ei ”Copiii știu cel mai bine” (pe care am comandat-o și eu și astăzi a ajuns deja), pasaj care sună cam așa: 

Un copil învaţă mereu. Cu cât ne amestecăm mai puţin în procesul natural de învăţare, cu atât putem observa mai bine cât de mult învaţă copiii tot timpul“ (Magda Gerber). Când ai încredere în competenţa copilului tău, te poţi relaxa, poţi să fii sigur că el te va anunţa când are nevoie de tine şi că nu este nevoie să‑l împingi de la spate, să‑l stimulezi sau să‑l înveţi pentru ca el să aibă o dezvoltare bună, deplină şi fericită. Acest gen de încredere se for­mează cu timpul, pe măsură ce‑ţi observi copilul pentru a‑l cunoaşte mai bine, a‑i înţelege indiciile şi a‑i remarca interesele. Toţi copiii sunt de la natură curioşi şi au o motivaţie interioară. Nu au nevoie de noi să‑i instruim sau să‑i învăţăm. Daţi‑i copilului ocazia de a descoperi şi a încerca lucruri de unul singur şi daţi‑i timpul de care are nevoie pentru a se dezvolta în ritmul lui. Pot exista momente în care vă simţiţi nerăbdător şi îngrijorat, dar încrederea în capacitatea naturală de dezvoltare a copi­lului va fi benefică pentru amândoi.

Mă uit la Sherlock, foarte fain serialul, mai ales că e cu Benedict Cumberbatch (nominalizat la Oscar pentru rolul din The Imitation Game 2014, cel cu Alan Turing).

Cu această minunată ocazie, am descoperit că engleza britanică mi se pare că sună extraordinar de sexy și de interesantă, la fel cum îți sună o limbă străină sau vorbită cu un accent (mai ales de un tip ca Benedict) care te face să vezi lucrurile mult mai misterioase și diferite, și care, implicit, te atrage. Dintotdeauna mi-a plăcut engleza americană pentru că mi s-a părut mai relaxată și naturală. Cea britanică îmi suna teatrală, forțată și pretențioasă. Când însă ajungi să auzi atât de multă engleză americană cât aud eu zilnic, apare monotonia și dorința de a evada puțin în noutate și necunoscut.

Așa că nu știu de ce mă mai tot mir eu că păpădia învață engleza în paralel cu româna! Din fericire, dacă are întrebări pentru mine, mi le poate adresa și în engleză că doar nu degeaba am văzut eu la viața mea atâtea filme, seriale, articole și emisiuni în această limbă!

Sursa foto: www.rand.org

 

 

To teach or not to teach?
Tagged on:                                 

Leave a Reply

Your email address will not be published.