E fascinant cât de real și fidel te vezi oglindit în copiii tăi. Poate sunt lucruri pe care nu ai vrea să le știi despre tine, poate lucruri care nu îți plac sau poate lucruri care te amuză.

În ultima perioadă, Ania mă face conștientă de ticurile mele verbale, de expresiile pe care le folosesc mai des, surprinzându-mă cu ele, când mă aștept mai puțin. E teribil de amuzant, dar în aceeași măsură, mă gândesc și că ar cam trebui să-mi diversific vocabularul.

Suntem la masă, eu concentrată pe felierea unei felii de pizza pentru fetiț. Răstorn, din greșeală, pe unul din cățelușii baby ai Patrulei care se găsesc răsfirați în jurul farfuriei. Îl ridic și-mi cer scuze:

-Iartă-mă, Zuma, că te-am răsturnat.

Păpădia începe să râdă în hohote:

-Maaaaaami, nu e Zuma, e Sky! Ce comică ești, mami!

Sau:

-Masha, nu mai fugi așa ca nebuna că nu pot să-ți aranjez urechiușa!

Sau:

-Uite, mami, ce comică e Vera (păsărica zebră australiană) cum dă cu ciocul în oglindă ca nebuna!

Sau:

-Pe bune??? Chiar așa??? Nu pot să cred!! Vaaaai de mineeee!! Of, Doamneeee!!! Haide, no!!!

Mda, nu sunt prea inspirată, se pare. Mă duc să mai citesc puțin din dicționarul acela, poate-mi vin idei noi de exprimare.

Sursa foto: www.tabu.ro

 

 

Ticurile verbale moștenite de fetiț
Tagged on:                         

Leave a Reply

Your email address will not be published.