Când are unele zile mai solicitante din punct de vedere emoţional pe care nu le descarcă adecvat în timpul zilei, de exemplu când Florin trebuie să plece mai mult de-acasă fără acceptul ei sau când e mai sensibilă la schimbările din jur, păpădia are episoade de treziri nocturne bruşte şi destul de violente.
Se trezeşte direct într-un plâns intens de tantrum, ţipă ascuţit, stă cu ochişorii strânşi şi refuză să fie luată în braţe, lovind cu mânuţele pe oricine încearcă un contact fizic cu ea.
Când se întâmplă asta, aştept să treacă episodul vorbindu-i blând şi stând în preajma ei. Nu durează mai mult de câteva minute şi se linişteşte rapid, adormind imediat în braţele mele.
Aceste treziri se numesc terori nocturne sau pavor nocturn şi de fapt, nu sunt chiar treziri pentru că păpădia este într-o stare disociată de somn şi veghe (suficient de trează ca să poată realiza comportamente complexe cum este coborâtul din pat, dar suficient de adormită ca să nu fie conştientă sau să-şi amintească a doua zi de acest episod). Activitatea cerebrală a copilului indică stări simultane de somn şi veghe.
Durata unei terori nocturne poate fi între 10 și 30 de minute. Aproximativ 5% dintre copii au terori nocturne. Acestea apar la copiii mici și la preșcolari, iar intervalul de vârstă când acestea sunt cele mai frecvente este între 5 și 7 ani. La adolescenți, procentul celor care au terori de somn scade la 2.5%.
Teroarea nocturnă este o parasomnie (o tulburare a somnului), apare de obicei în starea de somn profund, non-REM, şi este un eveniment inofensiv, care se rezolvă în general de la sine, odată ce copilul creşte.
Copilul care are o teroare de somn:
-plânge puternic, țipă;
-tremură, transpiră, are fața roșie, are o respirație accelerată;
-ochii săi pot fi deschiși, dar privirea nu este focalizată, ci mai degrabă confuză sau fixează un anumit punct;
-pupilele sunt dilatate;
-deși își vede părinții, nu îi recunoaște și nu reacționează la încercările lor de a-l liniști;
-este posibil să îi respingă pe părinți dacă încearcă să îl țină în brațe;
-poate sări din pat, deplansându-se prin cameră ca și cum ar fugi de ceva;
Când teroarea nocturnă se încheie, copilul reintră de obicei în starea de somn. Dacă totuși se trezește, trezirea este de scurtă durată și revine repede la somn. A doua zi micuții nu își mai amintesc terorile nocturne, spre deosebire de coșmaruri, despre care mai pot avea amintiri.
Printre factorii care pot favoriza terorile nocturne se numără:
-probleme de sănătate (apneea obstructivă de somn, refluxul, sindromul picioarelor neliniștite, febra);
-oboseala copilului (nu doarme suficient, nu se respectă ora de culcare/programul de somn);
-anxietatea micuțului (produsă de un eveniment în familie: divorțul părinților, plecarea unui părinte în delegație, o întâmplare nefericită etc);
-stimuli fizici (lumini sau zgomote puternice în timpul somnului copilului, dormitul într-un loc nefamiliar pentru cel mic, o vezică urinară plină care determină ieșirea din somnul profund).
Deşi înfricoşătoare, terorile nocturne par mai stresante pentru părinte decât sunt pentru copil. În aceste situaţii părintele trebuie să îşi păstreze calmul şi să-i vorbească puiului pe un ton blând şi liniştitor. Nu încercaţi să-l treziţi pentru că foarte probabil nu veţi reuşi, şi chiar dacă aţi reuşi, s-ar putea ca trezirea să fie mai înspăimântătoare şi mai confuză decât episodul în sine. Asiguraţi-vă că nu se poate răni în timpul acestui eveniment şi rămâneţi alături de el până când reintră în starea de somn liniştit şi relaxat. În rest, încurajaţi descărcarea emoţională adecvată, discutaţi despre anxietăţile pe care le încearcă şi asiguraţi-vă că îi este respectat programul de somn şi este evitată supra-oboseala.
Deşi în general terorile nocturne sunt inofensive şi dispar de la sine, sunt unele cazuri când este indicat să consultaţi pediatrul:
-copilul are convulsii în timpul unei terori nocturne;
-o teroare nocturnă durează mai mult de jumătate de oră;
-episoadele de teroare nocturnă sunt foarte frecvente și împiedică micuțul să se odihnească adecvat;
-copilul este speriat și în timpul zilei;
-terorile nocturne sunt însoțite de alte simptome;
-copilul refuză să mai meargă la somn din cauza terorilor nocturne;
-comportamentele din timpul unei terori nocturne sunt periculoase (copilul sare din pat, se lovește de obiectele din cameră, aleargă pe scări etc).
Deşi par mai grave decât coşmarurile, adevărul este că terorile nocturne au mai puţine efecte negative asupra copilului. În timpul unui coşmar, copilul experimentează o stare de anxietate intensă, îi va fi teamă să mai adoarmă şi va putea păstra o perioadă frica pentru ceea ce i-a cauzat coşmarul.
Nu orice părinte știe cu ce se confruntă atunci când puiul experimentează primul episod de teroare nocturnă. Sper ca aceste rânduri să aducă liniște în suflete tulburate în noapte.
Sursa foto: https://www.offset.com
