Sunt un copil crescut cu te iubesc. Auzit şi simţit. Ca părinţi, suntem supuşi greşelii şi tot ce putem spera este să nu dezvoltăm unele prea traumatizante pentru pui. Aşa că, scopul meu nr. 1 ca mămică este să o ajut pe Ania să simtă cu adevărat cât de mult este iubită.
Copiii pot intra foarte uşor în confuzie atunci când vorbim de iubire. Nici noi, ca adulţi, nu ne descurcăm cu mult mai bine. Dar pentru ei, o simplă mustrare, o refuzare a dorinţelor sau o îndepărtare fizică temporară, poate fi sinonimă cu lipsa de iubire.
Chiar dacă ne iubim cu toţii copiii necondiţionat, chiar dacă le spunem asta neîncetat, există un drum destul de lung şi anevoios până la a-i face pe ei să se simtă cu adevărat iubiţi.
Ori de câte ori impun o limită, am un dezacord cu păpădia sau rămân fermă pe o poziţie diferită de cerinţele ei, principala mea preocupare este să mă asigur că nu îi este afectat sentimentul că este iubită. Nimic nu este mai important pentru mine decât să o las pe Ania să vadă dincolo de orice formă de relaţionare dintre noi, direct în sufletul meu topit după ea.
De mare ajutor în acest demers ne este o carte minunată, pe care Ania îşi doreşte să i-o citesc foarte des, scrisă de Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prinţesa Urbană) şi intitulată chiar aşa: Te iubesc, orice-ai face!
Te iubesc-ul este la noi acasă la ordinea zilei. Păpădia îl împărtăşeşte, la rându-i, cu entuziasm:
-Te iubesc, sufletul meu! îmi spune uneori, parafrazându-mă.
-Tare îl mai iubesc eu pe tati!
-Bine ai venit, Masha! Te iubesc!
-Mami, tu ştii cât o iubesc eu pe Pinkie Pie???
Mai nou, însă, a început să devină activă în aplicarea principiului de iubire, atât de minunat descris în carte:
-Măi Masha, tu faci cam numai procărele (prostioare), pişu pe covor şi mănâci jucăriile mele dar nu-i nimic pentru că eu te iubesc orice-ai face! Ştii asta?
Să vezi un omuleţ ce duce o carte după ea în timp ce poartă în vorbe întreaga înţelepciune a lumii, e un spectacol de care nu te saturi niciodată, oricât de des s-ar prezenta!
Sursa foto: www.emag.ro
