Odinioară aveam probleme la despărțirile păpădiei de cei dragi, în special de tăticul ei. Se lăsa mereu cu lacrimi și suspine.
Astăzi însă, acele zile au apus. Deși atunci când pleacă de acasă Florin, el fiind cel cu slujba în afara casei, în primele momente când i se anunță despărțirea, păpădia devine nițeluș opoziționistă față de el, atât cât să-i comunice că este supărată că trebuie să stea departe de ea (pleacă odată, nu vreau să te văd, nu vreau să-ți dau pupă), apoi se îmblânzește și, din brațele mele, îi oferă pupici generoși.
Ritualul spune că după aceea, la fiecare fereastră din casă care însoțește drumul lui tati până la poartă, va trebui să-i facă pa-pa cu mânuța și cu pupici zburați în vânt. Dacă se pierde cumva acest aspect printr-unul dintre jocurile păpădiei, îl va suna cu video call ca să poată să ducă despărțirea la bun sfârșit.
Cum eu nu sunt prea mult plecată de acasă fără fetiț, atunci când ies până în curte cu diverse treburi (să o deschid pe Masha din garaj, să iau un borcan de zacuscă din cămara alor mei, să pun mâncare la căței, etc.) voi fi și eu însoțită de păpădia cocoțotată pe toate geamurile care subliniază traseul meu.
La sosirea acasă a domnului tătic este însă mare veselie întotdeauna, presărată cu țipete de bucurie și cu exclamări entuziaste:
-A venit tatăl al nostru acasă, tăticul meu, te iubesc!!!
La ce mai este folosit acest tătic miraculos de păpădie?
-orice e stricat și trebuie lipit, înșurubat, meșterit, reparat, rezolvă tati.
-la muncile care necesită un efort fizic susținut: ridicat chestii grele, aspirat hârtiuțele împrăștiate de pui, frecat frigiderul de desenul performat cu markerul
-la joaca mai plină de energie, de supereroi și de salvare a omenirii.
-la alergatul viteză
-la unele jocuri pentru care mami e prea sclifosită: udatul cu apă în cap, mâzgâlitul cu carioci pe haine
-la plimbatul de-a diii căluțul
-la vorbitul cu secolele la telefon sau pe video call
-la adusul de cadouri (în special atunci când lipsește mai mult din preajma ei, ca semn că i-a simțit lipsa extrem de mult și că s-a gândit la ea)
-la iubit și la drăgălit
-la performat sărituri cu aterizări pe burtica lui
-la ținutul în brațe înainte de culcare, ca garant al unui somn cu vise frumoase
-la încă multe alte sute de mii de lucruri
Deși am fost mereu atentă și conștientă de faptul că mămicile au tendința de a îndepărta tăticii de puii lor, nelăsându-i să-și asume suficiente responsabilități care să-i lege de aceștia, pe motiv că: eu știu/fac mai bine, am mai scăpat și eu acest tip de tendințe maniacale și monopol complet asupra Aniei. Cu toate acestea, cei doi omuleți ai mei, au reușit să-și construiască o relație minunată, pe care tare drag îmi e să o văd cum crește și se dezvoltă odată cu ei!
Sursa foto: sabrinagauer.com
