În mini-vacanța noastră de la Sinaia, unii ar putea spune că am prins vreme urâtă. A plouat în fiecare zi până după-masa. Sigur că asta ne-a împiedicat planurile noastre de a ajunge în parc însă, din fericire, am avut activități
De când s-a născut, Ania a dormit mai puțin decât spuneau statisticile că dorm copiii de vârsta ei. În plus, noi nu avem copilul acela pe care-l vedem în filmulețe amuzante, ce adoarme cu mâncarea în mână, pe oliță sau
Iubesc marea dar niciodată mai mult decât muntele. Muntele are un loc special în inima mea, mereu va fi acolo. Odată cu excursia noastră la Sinaia, nu puteam rata să aruncăm o privire de acolo de suuus, suuus de tot,
Avem în față un drum de vreo patru ore cu mașina. Suntem echipați cu toate cele necesare: vreo 1000 de cățeluși din Patrulă, ponei, carioci și foi de hârtie, cărticele, telefon, tabletă, suport de tabletă, plastilină, sandwich-uri, ronțăieli, și mai
Sunt fascinată cât de firesc încep relațiile de apropiere dintre copii: își zâmbesc, își arată unul altuia jucăriile, se iau de mână și încep să alerge împreună spre un scop comun, fericirea liberă a râsului. Fără a cunoaște jena, rușinea,
Domnul tătic participă la o conferință la Sinaia, motiv pentru care ne-a invitat și pe mine și pe domnișoara fetiț să îl însoțim. Orice vacanță e binevenită, în special acum, de când Ania a crescut și nu mai e nevoie