Unele dintre cele mai haioase faze pe care le născocesc copiii. au loc atunci când, prin strategii elaborate, idei năstrușnice, planuri ingenioase și eschive spectaculoase, se străduiesc din răsputeri să amâne pe cât posibil ora la care trebuie să se culce.
Am văzut copii plângând dramatic, implorând, ascunzându-se, argumentând, amenințând și luptându-se până la capăt pentru acele momente în plus care îi despart de o alunecare aproape instantanee în lumea viselor.
Păpădia noastră are un plan bine pus la punct prin diverse încercări, reușite și eșecuri, același la fiecare somn, care presupune o manipulare argumentată dar care ne este acum atât de familiar și de drag încât îl considerăm parte din ritualul nostru pentru somn.
Noi avem o casă cu două camere: un dormitor în care adormim toți și camera Aniei, momentan plină cu jucării. Domnul tătic, contrar dorințelor lui, de vreo trei ani și jumătate, trebuie să doarmă fără prezența televizorului aprins. Ca atare, undeva în noapte, se trezește și se mută în camera Aniei ca să se poată uita la televizor în liniște și unde și adoarme pe canapea. Fetițul se trezește uneori și mută întreg câmpul de somn după tătic:
-Acuma mami și tati și Ania dorm în ”calemă”.
Acesta fiind contextul, să revenim la planurile păpădiei.
La un moment dat, când avea ceva probleme cu somnul, Ania se trezea în miez de noapte și lansa cerințe imposibile: vreau să dormim pe WC sau la masa din bucătărie. Deși ne-ar fi fost ușor să o readormim rapid în brațe la locul cerut, am anticipat că orice deraiere de la normă se va finaliza cu o constantă și am rămas fermi pe poziții, în ciuda protestelor fetițului: somnul se desfășoară doar în dormitor sau în camera Aniei. Cu aceste noțiuni însușite și pentru a nu-i oferi varianta de a inventa noi locuri de somn, când vine ora cu pricina, îi prezentăm cele două opțiuni:
-Unde vrei să dormi, în dormitor sau în cameră?
Și aici începe partea haioasă. Cu un degețel în barbă, semn că se gândește serios la alegere, Ania meditează:
-Hmmmm, în dormitor am dormit deja (cândva, nu neapărat la somnul precedent), acum vreau să dormim în calemă.
Ne așezăm confortabil pe canapeaua extensibilă, ne spunem somn ușor (sau povestea dacă e seară) și preț de câteva minute, căutăm calea spre vise. Suntem însă de întrerupți de:
-Gata și cu calema. Acum vreau să dormim în dormitor.
Ne pliem și acestei dorințe. Puțin apoi apare vocea aceea dulce pe care deja o anticipezi:
-Mami (tati) vreau să dormim în calemă acum!
Atunci aude și fetițul vocea pe care o anticipează:
-Nu se poate, iubire! Ai testat deja amândouă paturile și aceasta a fost alegerea finală.
-Te rooooooog!!! Pleeaaase!! Te rooog muuuult!
Printre zâmbete abținute:
-Hai să dormim, pui, că e târziu. Mâine (diseară) dacă vrei, putem dormi în cameră iar.
Liniște din nou. Apoi timid:
-Mamiiii, vreau păturica mea bej (sau mov sau balonul sau cățelul mic sau delfinul roz, etc) din calemă.
După ce i-o aduc, în cel mai scurt timp apare și somnicul.
Partea minunată din această poveste e că sunt atât de recunoscătoare că locuim într-o casă care are DOAR două camere!
Sursa foto: www.videoblocks.com
