Dincolo de liniile generale de parenting pe care ambii părinți le stabilesc și adoptă în creșterea copilului lor, fiecare îi oferă puiului o mostră din personalitatea lui, pe care acesta se mulează în consecință, filtrând totul prin propriile lui caracteristici.
Tot ce doresc copii este să coopereze cu părinții lor, să fie plăcuți, acceptați, iubiți, înțeleși, apreciați de aceștia și vor încerca să obțină acest lucru prin toate modalitățile posibile. Vor învăța astfel când și cu cine să fie în armonie, când să-și impună limitele, cum să le accepte pe ale celorlalți. Chiar și atunci când se revoltă, când devin încăpățânați și opoziționiști este tot un mod de a comunica impasul în care se găsesc și de a cere ajutorul părinților pentru a depăși acel moment.
Din toate momentele de viață în familie, copiii învață cum pot comunica eficient cu cei din jur.
Suntem seara la culcare, doar eu și Ania, așa cum se întâmplă uneori când programul lui Florin se prelungește dincolo de ora ei de somn. Tabloul nostru împreună este unul desprins parcă din reclame. Pace, armonie, zâmbete, liniște în suflete, iubire, acceptare și blândețe. Totul curge ca uns. Spunem povestea, poezia și cântecul, ne iubim afectuos câteva minute, îl sunăm pe domnul tătic să-i spunem noapte bună, iar apoi, fără niciun efort din partea nimănui, alunecăm lin și liniștit spre somnic.
Tabloul se schimbă complet în serile noastre în trei. În timp ce eu îi spun povestea, poezia și cântecelul, Ania își dispută teritoriul cu Florin. Tati e obosit și-i cere fetițului să se odihnească. Păpădia refuză și-i sancționează cerințele cu un atac frontal. Florin se apără și pornesc o hârjoneală. Puica abandonează lupta cu o săritură spectaculoasă în pat. Mami țipă că i-a fost lovit din greșeală un picior. Tati decide că are totuși chef de joacă și provoacă fetițul la încă un duel. Ania râde în hohote. Mami remarcă ora târzie și cere amânarea timpului de joacă. Nu o ascultă nimeni așa că abandonează tabloul și încearcă să adoarmă singură, printre țipete și râsete. Este trezită apoi pentru o altă serie de pupici și iubire în trei. În final, nimeni nu știe cum și când au reușit ceilalți să adoarmă.
Poate că cele două tablouri diferă fundamental dar poate că exact așa ar și trebui să fie. Câte puțin din toți trei, diferiți, iubitori, toleranți și veseli, reușind fără efort să creăm momente magice care ne rămân în suflet .
Sursa foto: www.videoblocks.com
