Când e vorba de ora de somn a Aniei mă transform într-o nazi dispusă să extermine orice sunet nedorit din preajmă, am mai povestit asta. Cel mai tare însă mă intrigă și mă enervează cățeii. Da, ați citit bine. Cățeii noștri pe care în mod normal îi ador, se transformă în dușmani de moarte în acele momente.
Când stăm cu ei în curte, dorm ca niște îngerași răsfirați care încotro în cele mai comice poziții de pe pământ. Păpădia vrea să se joace cu vreunul din ei? Mult noroc în a-l urni pe somnoros de la locul lui pe care-l consideră de drept. Poate să-i țipe în ureche, să-l scarpine pe spate, să-l tragă de coadă sau de urechi sau să-l ridice de lăbuțe pentru că inculpatul, cel mult, o va servi cu un căscat și se va întoarce nepăsător pe cealaltă parte. La naiba, în acele momente poate să vină și hoțul cu o trompetă, o serie de tobe și un lanț cu clopoței legat după el că va putea intra nepăsător și total ignorat în curte.
Lucrurile însă se schimbă radical când zgomotele din casă amuțesc și noi ne pregătim de somn. În curte va începe o hărmălaie soră cu isteria. Fie că atunci e ora când cățeii cartierului încep să îi provoace la bârfe pe ai noștri, fie încep să se gândească la esența existenței canine și hăulesc tânguitor spre lună, fie se simt amenințați de o furnicuță ce încearcă să intre abuziv în curte și încep să latre agresiv spre ea, potopul se va dezlănțui însă de fiecare dată când fetițul vrea să facă nani.
Ca o băbuță responsabilă, va fi de datoria mea să-i liniștesc pe nepotoliți, așa că îi iau pe fiecare de ureche și îi exilez în colțuri îndepărtate.
Toate supărările sunt însă uitate când ne regăsim, după somn, la o amiază de tolăneală unii cu ceilalți!
Sursa foto: www.cesarsway.com
