Socializarea printre copii nu este întotdeauna veselă și prietenoasă. Uneori se lasă cu lacrimi. Comportamentul, în general, dar mai ales în cazul copiilor care nu știu întotdeauna să exprime prin cuvinte ceea ce simt, este o formă de comunicare foarte importantă. Atunci când agresivitatea, furia necontrolată sau răutatea apar, acestea sunt semne ce ascund o suferință a copilului.

Când un copil de vârste mici este agresat sau se simte rănit în vreun fel, e foarte greu să înțeleagă ce se întâmplă. Va da proporții mult mai mari acestei întâmplări, o va lua personal și treptat își poate construi iluzia fie că este vina lui, fie că lumea este rea și trebuie să ne ferim de ea. Eu nu vreau ca Ania să crească cu niciuna dintre aceste convingeri. Nu pot să o feresc la nesfârșit de experiențele negative. La un moment dat, va trebui să învețe singură cum să-și managerieze relațiile cu ceilalți, să învețe despre bune dar și despre rele. Vreau însă ca acel moment să apară atunci când păpădia are capacitatea de a înțelege cauzalitatea, de a înțelege de ce un comportament poate apărea, vreau ca acel moment să apară atunci când fetițul va avea capacitatea de a empatiza, va avea puterea să nu accepte acel comportament ca fiind unul normal de socializare, să știe cum să-l combată dar și cum să răspundă la el fără a-l repeta la rândul ei. În concluzie, deocamdată îmi doresc ca păpădia să aibă experiențe pozitive de socializare.

Suntem în parc. Mulți copii mai mari decât Ania se joacă singuri, ignorând-o. Păpădia îi urmărește curioasă de la distanță. E perfect, învață astfel că nu toată lumea are chef să se joace cu ea. O fetiță de vârstă apropiată vine să se dea pe leagănul de lângă noi. Ania îi zâmbește larg și-i arată poneiul ei Pinkie Pie. Fetița se uită la el, se încruntă și pleacă la tobogan. Ania își mângâie poneiul și se uită mai departe spre copiii mai mari. 

Ne jucăm cu baloanele de săpun. Eu le suflu și păpădia aleargă după ele. O ceată de patru copiluți romi gălăgioși, murdari, ciufuliți și desculți apar în raza noastră vizuală. Un băiețel mai mare și trei fetițe mai mici, una dintre ele aproape de vârsta fetițului.

-Heeei, taaanti, putem să suflăm și noi în balonașe???

-Nu știu, întrebați-o pe fetița mea că sunt ale ei.

-Fetițaaa, ne dai și nouă să suflăm? țipă ei în cor.

Cu un zâmbet larg și un ”îhâm” entuziast, Ania le acordă acceptul cu un da din cap. Suflă câte unul pe rând și fug toți, în frunte cu păpădia să le prindă. Râd tare și sunt haioși toți. Depășită de situația aglomerată, Ania îmi spune că dorește și ea să sufle. O încurajez să le ceară jucăria. Băiețelul i-o întinde galant și o întreabă cum o cheamă:

-OanaAniaCarla, spune ea pe nerăsuflate.

-Eu sunt Armando, zice băiețelul și îi strânge băiețește mâna păpădiei.

OanaAniaCarla râde veselă printre suflături de copiii care aleargă bucuroși în jurul baloanelor.

Se opresc o clipă să respire. Eu stau pe jos și se adună cu toții în jurul meu. Armando vrea să îi arate Aniei ce figură de dans știe el să facă. Apoi de karate, apoi un podul de jos. Podul de jos știe să-l facă și Ștefania. Se chinuie puțintel dar reușește să-l execute. Ania îi urmărește fascinată și-i aplaudă entuziastă. Face și ea o piruetă. Râd cu toții. Încep o serie de povești ca în jurul focului. Subiectele sunt diverse, de la câte mame este bine să ai până la religie. Acum vor să sufle iar în baloane. După câteva minute, îi înapoiază jucăria Aniei și ne anunță că trebuie să plece acasă. Își iau rămas bun de la noi și îi strâng iar mânuța păpădiei. Ania le face pa-pa și-i urmărește fericită cu privirea. 

Nu știu exact de ce, dar copiii romi sunt extrem de bine socializați. Poate deoarece cresc mulți laolaltă, învățând de mici, din familie, ce trebuie să știe despre ceilalți, poate pentru că sunt foarte mult responsabilizați, încurajați să se descurce singuri sau poate au avut unele experiențe care i-au maturizat, i-au făcut mai înțelepți. 

Indiferent care ar fi motivul, mie mi-a fost tare drag să-i privesc jucându-se cu puica mea. Dincolo de orice idei preconcepute, copiii sunt copii. Sper să ne revedem curând cu ceata veselă ce iubește să alerge după baloane de săpun.

Sursa foto: www.presalocala.com

 

 

Socializarea pozitivă printre baloane de săpun
Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published.