A început pe neașteptate, într-un sfârșit geros de februarie. Nu reușeam nicicum să adunăm mai mult de 20 de grade în casă, așa că, printre puținele dăți din acești aproape trei ani, am devenit și eu o mamă ”normală” și am îndemnat păpădia să ia o bluză pe ea și o extra pereche de șosete mai groase.
Ca să mă dau ca exemplu, mi-am îndesat pe mine două ture de șosete și niște șoșoni cu ciucuri laterali și un pulover mai gros peste tricou. Mi-am exprimat sensibilitatea la frig cu un brrrrr elocvent și am scos din dulapul Aniei o bluză fancy asimetrică portocalie-orange cu o floare cu ștrasuri pe ea și o pereche de șosete groase cu Moș Crăciun. Am construit rapid o poveste, cunoscând rezistența fetițului la tentative de încotoșmănit:
-Ia uite, pui, ce floare magică sunt pe cale să primească poneii tăi de pe colanți care vor putea acum să miroase doar floarea și vor primi de îndată tot ce-și doresc. Ce crezi că va cere Applejack? Heeeei, dar ia uite ce surpriză îi mai așteaptă!!! Moș Crăciun vrea să vină la ei cu daruri pentru fiecare!!!
Fii-mea mă privește circumspectă, cu o sprânceană ridicată:
-Nu, mami, nu șete, nu Moș Clăciun, mami!!
Sunt dispusă să fac o concesie:
-Ok, fetiț, ai și tu dreptate! Moș Crăciun de-abia a venit, ar fi prea curând să-l primim din nou. Dar ce zici de bluza asta excepțională (e un termen pe care Ania îl folosește des)???
Ania ia bluza cu două degețele de parcă s-ar teme să nu se intoxice, o răsucește ușor și o aruncă scârbită pe podea:
-Nu place Ania, mami!
Aha, deci începem cu preferințele vestimentare, mă gândesc eu ușor amuzată. Ok, nicio problemă. Avem de unde alege. O bluză albă cu fulgi de nea, una roșie cu fluturaș-butterfly, una verde cu un curcubeu, un hanorac gri cu fermoar și altul bleumarin cu nasturi mai târziu, realizez că fetițul este extrem de selectivă în alegerea hainelor și încep să mă îngrijorez puțin pentru când ne-o bate adolescența la ușă.
Deoarece merg pe principiul că nu o îngheța copilul de frig fără să se protejeze singur, renunț la această intenție de a îmbrăca fetițul mai gros, cu speranța că nu vom avea musafiri care să judece prea aspru o mami îmbrăcată până-n gât în timp ce păpădia aleargă liberă în tricou prin casă.
La ora de culcare, nu mai fac greșeala să-i prezint Aniei variante: iau o pereche de pantaloni și un body gri pal cu mânecă lungă din dulap, cu o lună desenată pe el. Ania e fascinată de lună și acest body se numără printre hainele ei preferate, mereu îl analizează cu atenție și merge la fereastră să i-l arate satelitului din cer. Nu observă când o îmbrac fiind absorbită cu desenele ei. După vreo zece minute însă descoperă luna desenată în piept. Începe să tragă de el în toate direcțiile:
-Nu place Ania, mami! Nu nună, nu place!
Ok, recunosc că nu e reacția la care mă așteptasem. Începem din nou parada modei. După vreo zece body-uri prezentate, păpădia este, în sfârșit de acord cu unul. Probabil că mi-aș fi pierdut răbdarea dacă nu ar fi fost teribil de amuzantă: a ales un body set cu cel prezentat la început, gri pal, din același material, doar că în loc de lună, are desenat pe el un norișor.
Așa că, da! Acest sfârșit friguros de februarie ne-a adus nouă o păpădie mult mai atentă cu imaginea pe care dorește să o prezinte despre sine, chiar dacă acest lucru se întâmplă în intimitatea unui pat cu vise frumoase!
Sursa foto: https://www.shutterstock.com
