Deşi aveam două scaune de maşină foarte bune şi sigure primite de la oameni dragi, am insistat să-i iau Aniei încă unul cu spatele la sensul de mers, poziţionat central pe bancheta din spate. Cred şi acum că acest gen de scaun oferă cea mai mare siguranţă în trafic. Păpădia l-a folosit cam un an, însă am întâmpinat ceva probleme în acest sens.
Fie pentru că stătea în maşină cu spatele, fie din cauza stilului de condus al lui Florin, fie pentru se întâmplă destul de des în cazul copiilor mici, nu era călătorie în care Ania să nu vomite. Din păcate, destul de violent, i se blocau şi căile nazale, trebuia să iau pompiţa de nas să i le eliberez (erau câteva secunde de panică acolo), plus că scaunul, hainele ei, hainele mele, jucăriile din jur şi bancheta din spate erau umplute cu vomă. Evitam să plecăm când era cu stomăcelul plin, ne foloseam de orele ei de somn ca să doarmă pe maşină, dar problema insista să apară, ceea ce nu era tocmai plăcut.
Pe deasupra, Ania refuza să stea singură pe bancheta din spate, chiar şi preţ de o secundă. Dacă o aşezam în scaunul ei şi ieşeam ca să intru pe cealaltă uşă, începea să plângă sfâşietor. Trebuia să stau lipită de scaunul ei, să povestesc cu ea şi s-o ţin de mânuţă. Drumurile cu Ania nu se puteau astfel desfăşura decât în trei.
Din fericire, fetiţul meu a crescut. Am schimbat scaunul de maşină cu unul poziţionat cu faţa la sensul de mers. Vomitatul a încetat şi după drumul de întoarcere de la mare, când puiul meu a rezistat eroic nouă ore în maşină, am realizat că e timpul să trecem la un alt nivel.
Aşa că, într-o după-masă însorită de octombrie, am pus fetiţul în scaunul de maşină, am urcat la volan şi am plecat amândouă vesele spre parc. Pe drum, păpădia mi-a arătat entuziasmată căţeluşi, maşini, pisicuţe şi mi-a povestit neîncetat despre bucuria ei.
Poate că nu pare mare lucru. Oricând puteam şi înainte să mergem oriunde. Atâtea mămici fac asta zilnic. Ştiam că vom ajunge şi noi la acest capitol. Dar cumva, sentimentul pe care l-am avut, a fost unul de libertate: două fete zglobii au plecat împreună într-o după-masă de septembrie în cucerirea lumii!
