Cele mai minunate zile ale copilăriei mele sunt cele din preajma Crăciunului. Cum pe atunci locuiam în Valea Jiului, iernile erau pline de zăpada care se aduna în straturi foarte groase. De atunci iarna este și va fi anotimpul meu preferat. Totul la luna decembrie era special, începând cu prima brumă apărută pe iarba încă verde, pe care eu o consideram un pui de zăpadă. Apoi aşteptam cu soră-mea ca într-o dimineaţă să ne trezească tati strigând vesel:
-Haideţi repede să vedeţi!!! Ningeeee afaaaară!!!
Ninsoarea mi se pare cel mai spectaculos fenomen al naturii. E atât de pură, de liniştită, de graţioasă, de strălucitoare şi magică încât te transpune imediat într-o poveste.
După primul om de zăpadă făcut în curtea bunicilor, după o bulgăreală pe cinste, după îngerii din zăpadă care luau forma noastră, după ce adunam steluţe de gheaţă lăsate de tălpile noastre, după ce lingeam ţurţurii smulşi de pe acoperişuri şi după ce mami ne îmbrăca bine să nu ne îngheţe nasul şi urechile, plecam cu tati la săniuş. Eu în faţă, Ade în spate, tati trăgea sania de o sfoară, când la pas, când alergând năvalnic. Îmi amintesc scârţâitul zăpezii şi stropii de nea care-mi atingeau obrajii înroşiţi.
Curăţenia generală era a lui mami. O urmam şi noi prin casă cu câte-un şerveţel cu care lustruiam mobila, în avântul nostru de a participa la acest fenomen care cuprinsese casa noastră.
După bucuria lui Moş Nicolae cu ale lui cadouri din ghetuţe, după ziua mea când eram făcută să mă simt prinţesa universului, începeau pregătirile de Crăciun.
Cumpăram brăduţul cu câteva zile mai devreme şi-l cazam pe balcon de unde îl priveam ca pe o minune menită să ne aducă miracole.
Îmi amintesc că de la prima ninsoare începeam să o întreb mereu pe mami cât mai e până vine Moş Crăciun. Nu aveam percepţia timpului dar zilele îmi treceau uşor în această aşteptare plăcută. Apoi simţeam dintr-o dată că Ajunul e aproape când o agitaţie de emoţii cuprindea atmosfera. Ai noştri începeau pregătirile şi se simţea în aer o bucurie nespusă.
În 24 decembrie tati era şef la bucătărie. Pe lângă cârnaţi, caltaboşi, sângerete şi tobă, sarmale, grătare şi piureuri, preferatele mele erau şi au rămas de-atunci, salatele cu maioneză (boeuf, ţelină, ciuperci, vinete) şi salata de icre. Dimineaţa de Crăciun când ne trezeam cu cadourile cu care dormisem în pat, era destinată festinului culinar cu maioneze şi icre.
Mami a fost mereu experta în deserturi. Când îşi începea ea treaba, toată casa mirosea a cămin, a familie, a copilărie fericită. Stăteam amândouă pe lângă ea şi ne jucam de-a vecinele venite în vizită să mai schimbe câte-o vorbă de oameni mari. La momentul potrivit, începeam atacul asupra castroanelor, lingurilor de lemn şi a telurilor cu aluat şi creme dulci, pe care le lingeam până deveneau lucioase.
Odată cu împodobitul brăduţului începea o bucurie care ţinea până după Anul Nou. Toată familia participa la decorat însă coordonaţi de stilistul nostru personal, mami.
Când toate erau gata, începea magia! Acel sentiment pe care l-am pierdut în timp, odată cu maturizarea, dar pe care îl recapăt acum alături de păpădie. Senzaţia aceea că ceva minunat e pe cale să se întâmple, fericire în stare pură, nefiltrată de nimic, o aşteptare care ştii că îţi va aduce bucurie, anticiparea unei surprize fantastice. Acesta e pentru mine Crăciunul.
Nu l-am cunoscut niciodată pe Moş Crăciun prin niciun vecin, bunic sau prieten care să-l fi întruchipat şi le mulţumesc alor mei pentru asta. Vreau să procedez şi eu la fel cu Ania. Moş Crăciun nu e un om oarecare, el e magic, e un spirit care arată ca în poveşti, care are puteri nebănuite, care e bun mereu şi amuzant, care ştie întotdeauna ce dorinţe ai tu în sufletul tău şi ce gândeşti atunci când taci. Nu vreau să-i sting vreodată această aură de magie în ochii fetiţului, umanizându-l inutil. Cea mai mare abilitate a lui e tocmai aceea că nu doreşte să-şi asume credite. Apare nevăzut, ca cea mai plăcută surpriză din lume, îţi îndeplineşte cele mai arzătoare dorinţe şi dispare în noaptea albă lăsându-te pe tine să-ţi trăieşti bucuria în tihnă. Asta e adevărata magie!
Bineînţeles că şi noi am aşteptat târziu în noapte să-l surprindem cum ne pune cadorile sub brad. Bineînţeles că tati încerca să ne convingă să facem orice altceva decât să stăm ascunse după perdea. Bineînţeles că scrutam noaptea strălucitoare şi ne fixam privirea pe orice steluţă care ar fi putut aduce cu un ren sau o sanie fermecată sau un moş cu barba albă. Dar ştiu acum că niciodată vreun Moş Crăciun real nu ar fi putut egala farmecul acelui moment când găseşti cadourile sub brad şi ştii că dorinţele îţi sunt îndeplinite, că magia s-a petrecut chiar acolo, în casa ta, sub nasul tău, special pentru tine!
Fie că îi cântam colinzi cu nasul lipit de geamul rece, ori îi spuneam poezii, ori exact în acel moment ne jucam în altă cameră, Moş Crăciun găsea mereu un moment când să apară pe nesimţite. Acel moment când, după ce ai verificat de o sută de ori brăduţul şi nu ai observat nicio schimbare, apoi dintr-o dată vezi minunile colorate aşezate sub el, acel moment este adevăratul Moş Crăciun!
Ziua de Crăciun e apoi o zi de leneveală şi de linişte sufletească. Ai tăi s-au relaxat, tu eşti nedesprins de noile jucării, mâncaţi în familie şi mergeţi în vizită la bunici unde afli cu surpriză că ai fost vizitat şi acolo de Moşul tău drag!
De Anul Nou ai mei mergeau de regulă la vreo petrecere în timp ce noi rămâneam cu bunicii. Acolo aveam petrecerea noastră specială. Bunica ne dădea fuste și rochii de-ale ei, papuci cu toc, farduri și rujuri cu care să ne gătim. Ascultam muzică (populară) și urmăream programul de revelion. Mâncam cu bunicii la masă festivă și apoi adormeam prin vreun colț de cameră, ostenite de la atâta țopăială. Bunicul ne ducea pe fiecare în pat. Ne trezeau la 12 să ne pupăm și să urăm un an nou fericit și ne continuam somnul început cu un an în urmă.
Da, știu, e sus ștacheta pusă de ai mei dar avem un model pe care să-l urmăm, la care să ne raportăm.
Așa că, Moș Crăciun, dacă mă mai auzi, îmi doresc tare, tare mult să-i ofer Aniei copilăria fericită pe care am avut-o eu! Mă ajuți? Te roooog!! Te pupă cu drag, aceeași Mădi care te așteaptă mereu!
Sursa foto: http://www.kerloguenursinghome.com
