Încă mai aștept era aceea când, împreună cu fetița mea, vom pieptăna păpuși, le vom croi hăinuțe, vom legăna bebeluși de plastic sau ne vom juca de-a prințesele. Deocamdată facem curse de mașini, jucăm fotbal și suntem supereroi în continuare. Lada cu păpuși este la fel de prăfuită și ignorată.

Și totuși, în căutarea unui cățeluș pereche pentru cel pe care-l ținea în mână, puica și-a făcut curaj și s-a aventurat și acolo. Așa m-am trezit eu pocnită în cap cu un pui de maimuțică înfășat, primit cadou de pe la cineva.

Cu toate instinctele materne activate, l-am luat în brațe și am început să-l alin, vorbind cu el și în locul lui. Fetițul ne cercetează curioasă dar distantă. Încerc să stabilesc un canal de comunicare cu ea și împing maimuțica gângurind vesel, spre cățelușul ei din mână. Surpriză (sau nu), cățelul insensibil începe să latre furios și să muște maimuța sărindu-i în cap. Bebelușul începe să plângă și se ascunde mai tare în scutec. Scoate apoi puțin ochișorii din adăpost, însă doar pentru a fi agresată din nou. O alin iar pe maimuțică și-i explic că avem de-a face cu un cățel cam necivilizat. Bebelușul râde spre mine și începe să se joace cu un șnur. 

Se pare că e irezistibil de drăgălașă pentru că, până și cățelușul agresiv vine și se cuibărește lângă ea:

-Nu mai e nervos cățelul, mami, e vesel acuma!

Aha! Cu pași timizi, ca să nu o sperii, încurajată de acest mic succes, îi cer Aniei să aibă puțin grijă de maimuțică până îi spăl eu paleta de culorile cu care pictase de dimineață. Acceptă și o ia atentă în brațe.

După câteva minute, mă caută în baie. Surpriză! Maimuțica e tot la pieptul ei, e drept că atârnată cu capul în jos, dar hei, nu mă plâng.

Mergem împreună în bucătărie să pregătim masa. Ania se așează cu maimuțica în brațe la masă, eu trebăluiesc. Cu o voce afectuoasă și caldă, mă atenționează:

-Uite, mami! Maimuțica mănâncă degetul lui Ania!!!

Râd de fața boțită a puiului de primată care trebuie să se confrunte cu degetul păpădiei forțat cu putere în gura ei și îi răspund:

-Te iubește maimuțica, de aceea vrea să-ți pape degețelul.

-Nu mă iubește, mami! E bebeluș și nu știe să iubească!

Hopa! Asta de unde a mai apărut? Nu insist, doar eu sunt aceea care-i spune că Ania are dreptul să iubească pe cine dorește ea. O întreb totuși:

-Dar tu o iubești pe maimuțică?

-Bineînțeles că o iubesc! Doar eu sunt mămica ei!

Mi-a sărit inima din piept preț de o secundă de drag și de iubire și de frumos! Da, mă, puiuța mea știe foarte clar care este rolul mămicilor pe lumea asta!

Sursa foto: pixabay.com

 

 

Rolul mămicilor printre păpuși bebeluși
Tagged on:                         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *