Cu vreo două zile înainte de a pleca de la mare, pe Ania a cuprins-o dorul de casă. La început, prin cățelușii pe care îi întâlnea (cei cu moacă tristă, de cane corso) pe care îi asemăna cu Enzo, apoi prin Auri și Dorin pe care i-a văzut prin WhatsApp și i-a chemat la ea, apoi prin Masha, Adi, Miru, Mihnea, Lulu și Daria. În ultima zi s-a trezit dimineața, informându-ne:
-Masha, pecăm acasă!
Revederea a fost înduioșătoare. Păpădia îi striga pe toți pe nume și alerga fericită de la unul la altul. După o zi fără dormit la prânz, o sosire deja târzie pentru ora ei de somn, a urmat entuziasmul și exuberanța revederii. Și-a îmbrățișat toate jucăriile și pe Masha a ținut-o strâns la piept vreme de câteva minute. Cu greu am reușit să ajungem în pat unde a adormit în 5 minute.
A doua zi de-abia aștepta să ajungă în curte. Cățelușii au întâmpinat-o cu dat din codițe, scheunat de bucurie și pupici pe obrăjori. Ania alerga de la unul la altul, strigându-i fericită și împărțind generoasă mângâieri și îmbrățișări. Chiar și Pisi s-a bucurat de reîntoarcerea fetițului și a acceptat să fie luată în brațe și strânsă la piept.
Puiuța mea și-a regăsit veselă curtea ei iubită și a început joaca pe tobogan și pe mașinuța ei iepuraș, printre lătrătorii noștri dragi.
La mare erau foarte mulți cățeluși. Se organizaseră în două haite, una care domina terasa-restaurant de pe plajă și alta care guverna zona de campare și rulote. Cei de la terasă erau mai puțin prietenoși decât cei de la campare.
Obișnuită cu ai noștri patrupezi, instinctul Aniei era să meargă fără frică spre orice cățeluș. În această vacanță am învățat cum trebuie să abordăm cățeii pe care-i întâlnim pe stradă. Dacă vine cățelușul spre noi, dă din coadă și e vesel, îl putem mângâia și ne putem juca cu el. Altfel, îi observăm de la distanță sau din brațe protectoare. Ania a învățat acum că nu toți cățelușii sunt pentru joacă. Unii au avut o viață mai grea, sunt speriați și ar putea să ne muște ”haț” și să ne doară sau usture mânuța. Unii cățeluși nu au chef de joacă cu noi, la fel cum nici păpădia nu are întotdeauna chef să fie luată de oricine din brațele lui mami. Atunci trebuie să îi lăsăm în pace și să le acceptăm dorința. Am învățat astfel respectul pe care trebuie să-l acordăm patrupezilor și importanța spațiului personal. Am învățat diferența dintre cățeii din curte care ne acceptă orice capriciu și cățelușii de pe stradă care pot fi imprevizibili.
Ne-am jucat cu cățelușii de la rulote, i-am cercetat atent pe cei cu priviri nu foarte prietenoase și le-am dat de mâncare tuturor, fără excepție.
Reacția Aniei în noua abordare a cățelușilor liberi a fost extrem de compliantă. A înțeles rapid regulile din preajma cățeilor de pe stradă și le-a aplicat imediat.
Când iubești cățelușii atât de mult cum o face Ania trebuie neapărat să înveți să îi cunoști. Dacă interacțiunea este de la început clară și înțeleasă, dragostea pentru animale poate înflori liberă pe viitor. Ai nevoie doar de răbdare și de înțelepciune ca să ții teama departe și să lași sufletul să se bucure din plin.
E minunat că Ania e dornică să descopere lumea, că e fascinată de nou și reușește să se adapteze ușor la schimbări, mereu cu zâmbetul larg pe buze, dar și mai minunat este că se bucură atât de mult când ne întoarcem acasă. Asta înseamnă că puiul meu micuț de om se simte iubită și fericită în acest loc care îi aparține în întregime. Da, sunt convinsă că Ania știe cu adevărat ce înseamnă acasă!
